În vizită pe neurologie

       Pentru că de mai multe luni clinica de neurologie este în mare criză de personal, a venit „de sus” un ordin ca urgențele din timpul normal de lucru, adică 8-16, să fie acoperite de cineva de la interne. Că doar noi avem cel mai mult personal medical. Ce mai contează că și nouă ne lipsesc 4 oameni sau că avem cinci secții de ținut în spinare?

     
       Ca să nu se simtă unul sau altul dezavantajat, s-a pornit un sistem prin rotație. Acum vreo două săptămâni mi-a venit și mie rândul să mă joc de-a neurologul. Am învățat particularitățile anamnezei și tot ritualul examenului obiectiv neurologic. Care ar fi după cum urmează:
- dezbraci pacientul la lenjerie
- apoi faci proba Romberg
- apoi faci proba mersului pe vârfuri și pe călcâie
- îl rogi să se așeze și verifici funcțiile nervilor cranieni cu tot felul de proceduri (nu mai enumăr)
- verifici sensibilitatea superficială a trunchiului și membrelor
- verifici reflexele fiziologice și patologice
- verifici puterea diverselor grupe musculare ale membrelor pentru eventuale pareze
- faci proba deget arătător-vârful nasului și călcâi-genunchi plus diverse probe de mișcare ale mâinilor pentru aprecierea coordonării
- după toate astea, dacă faci exces de zel și ai un diapazon la îndemână, mai poți verifica sensibilitatea vibratorie în regiunea maleolară de ambele părți (această sensibilitate este scăzută sau pierdută în polineuropatii, mai ales diabetice).
       Dacă am uitat ceva, nu dați, vă rog, cu bâta, că sunt un amărât de internist. Probele speciale de diagnostic nici măcar nu le-am pus în listă pentru simplul motiv că nu le știu, dar sunt și alea multe.

       Dincolo de o bună doză de nesiguranță dată de lipsa oricărei experiențe în domeniu, cele câteva zile de neurologie s-au dovedit destul de educative. Pe lângă tot felul de cazuri care se plictiseau pe acasă, am văzut un accident vascular ischemic de arteră cerebrală medie ca la carte și o hemoragie subarahnoidiană masivă.

       Cel mai mult m-a șocat însă numărul mare de prezentări în urgență cu chestii minore de genul: am furnicături pe față sau pe mână sau în cur. Sau sunt singur și trist și mă plictisesc acasă de mă doare capul, ia să-mi fac niște analize în urgență. Sau... sau... sau...
       Sincer, nu știu cum rezistă acești oameni atâta amar de vreme în această specialitate, unde după ce că ai atâtea boli în care tot ce poți face e să pui un diagnostic și să bați pacientul amical pe spate, că tratamente curative nu prea există, îți mai și vin atâtea tâmpenii în urgență.

       Una peste alta, a fost o experiență interesantă, dar pe care nu aș mai repeta-o. Prefer să mă limitez la medicina internă, care e și așa destul de vastă.

Pe curând!

Comentarii

  1. hi hi... imi amintesc de cele 8 luni de neurologie ale mele. Suparata pe interne, ca e prea vasta... am zis, gata, ma fac neuroloaga !! a trebuit sa vad multi oameni veniti cu ameteli, unii de cativa ani, dar vin si ei noaptea in weekend, altii cu alcoolemie de 1-2% care se prezinta pentru: ameteli. Multi cu dureri de cap... brusc aparute.... gata, trebuie facuta puctie la orice ora din noapte, sa excluzi meningita... Sau ciudatele cu picioare reci, furnicaturi prin diverse locuri... sa mai zic de oameni cu gastroetenrita trimisi de medicul de familie pentru excluderea unei encefalite virale ?? excluderea implica, desigur, punctie de lichid cefalorahidian...
    Iulia

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum ajungi medic în Germania - Partea I: limba germană

Cum ajungi medic în Germania - Partea a XI-a: alte informații

Cum ajungi medic în Germania - Partea a VII-a: despre Approbation