Postări

Se afișează postări din mai, 2012

Varșovia

Imagine
       În ultimele săptămâni nu am făcut prea multe, decât muncă, muncă și iar muncă. Au fost ore suplimentare fără număr aproape, multă treabă cu pacienți multimorbizi și altele asemenea...        M-am revoltat când ober-ul mi-a cerut să pregătesc un pacient dement și anemic pentru colonoscopie. De parcă o tumoră în plus sau în minus îl făcea mai puțin dement și îi permitea să se bucure mai mult de viață.        Am stat 6 zile pe cardiologie unde am muncit cât într-o lună și nu am învățat mai nimic, poate doar cum să scriu bilete de externare cu viteză maximă. Iar sesiunea zilnică de vreo oră de interpretat EKG-uri de lungă durată era singurul moment de relaxare. Am văzut pentru prima oară cum arată un om la 300 kg. Seamănă izbitor cu o balenă eșuată. Încă nu înțeleg cum se poate ajunge la asemenea dimensiuni monstruoase.        Highlight-ul însă a fost un weekend, extrem de scurt de altfel, petrecut la Varșovia în interes personal. O mică despărțire de provi

Iar pe chirurgie

      Mă apropii încet-încet de sfârșitul săptămânii cu 7 zile de muncă în loc de normalul de 5. Sunt obosit mort, iar sunt detașat în spatele liniilor inamice la pacienții de interne de pe secția de chirurgie.       Acolo e război. Se războiesc medicii între ei, asistentele între ele, medicii cu asistentele, ei toți cu mine și eu singur cu ei. Îmi mai pasează ei mie câte un pacient, le mai pasez eu lor câte unul și tot așa în cerc. Mai trebuie să stau și săptămâna viitoare pe la ei, după care mă duc pe cardiologie. Unde habar nu am cu ce se mănâncă pacienții după ce 4 luni am făcut numai gastroenterologie. Mai mult nu scriu că nu mai pot de oboseală. Tschüß!

3 gărzi

       După 3 gărzi făcute relativ la rând una după alta, pot să zic că nu a fost chiar atât de rău pe cât mă așteptam prima oară.        Am constatat că stresul cel mai mare nu e cu urgențele propriu-zise, ci cu monitoarele și telefoanele care piuie încontinuu. Pacienții conectați la monitor în saloane sunt centralizați la un singur monitor în camera de gardă. Are pacientul bradicardie? monitorul piuie. Are pacientul microvoltaj că aparatul nu mai detectează complexele QRS? monitorul piuie urât a asistolie. Se mișcă pacientul un pic mai mult de înregistrează aparatul și contracțiile musculare? Monitorul interpretează ca fiind tahicardie și, ați ghicit, piuie! Iar în condițiile în care ai vreo 5 pacienți aproape constant conectați la monitor, piuitul în camera de gardă este neîntrerupt.        Apoi vine telefonul mobil din rețeaua interioară a spitalului pe care trebuie să-l ai asupra ta. Și te sună triajul că a mai venit un pacient de interne. Te sună de pe o secție să vii să pui