Postări

Se afișează postări din august, 2012

Noutăți

Săptămâna asta m-am întors pe secția „de origine”, C32 (interne-gastroenterologie), după ce toată luna august de până acum am stat pe la colegii chirurgi (A11) ocupându-mă de cele 9-12 paturi de interne de acolo.

       Nu știu cum naiba se face, dar pe C32 tot timpul e stres cu grămada și volum de muncă cu 50% mai mare la aceleași 12 paturi. Pacienții parcă vin cu mai multe dezechilibre, mai multe probleme care necesită intervenție imediată. Orele suplimentare iar s-au adunat de parcă toate relele s-ar întâmpla pe această secție. Sincer nu știu dacă pacienții sunt într-adevăr mai complicați decât ceea ce primeam în mod normal pe A11, sau pur și simplu relațiile cu personalul sunt și ele ceva mai tensionate. Și nu sunt singurul care are această impresie, secretara de pe C32 se cam plânge în fiecare săptămână că ea nu crede că mai apucă pensia.

      Iar ultimele două zile am primit la hemoragii digestive de mi-a ieșit melenă pe nas. Toți cu necesar de transfuzie. Iar transfuzii…

Începutul unei colonii

Imagine
Încetul cu încetul se formează o adevărată colonie românească aici, în Westerstede.

       Cum orice lucru are un început, colonia românească a început în urmă cu mai bine de 30 de ani, când un anume doctor B. a ajuns pe meleaguri ammerlandiene și le-a dat clasă nemților. Doctorul B. era anestezist de specialitate, dar avea experiență și în chirurgie. A fost primul care le-a arătat prusacilor ăstora de aici cum se face o traheostomie. L-au făcut oberarzt, bineînțeles. Acum e la pensie și își petrece timpul ocupându-se de nenumărate pasiuni, printre care și gătitul absolut genial pentru noi, lupii tineri, o dată la câteva săptămâni.

       Apoi, începând din octombrie anul trecut, am ajuns unul câte unul încă 4 medici din România, pregătiți a apuca taurul de coarne. Printre aceștia 4 m-am aflat și eu, iar parcursul de până acum l-ați putut urmări pe acest blog. Vreo 5 luni am fost numai noi pe aici și credeam că multă vreme tot așa va rămâne. Până într-o zi când din pură întâmpl…

Bilanț la 6 luni

Am făcut ce-am făcut, mi-am văzut de treabă în primul rând și am ajuns la 6 luni de emigrare, dar, mai ales, am ieșit din perioada de probă.

       Începutul a fost foarte greu, multe lucruri a trebuit să le învăț din zbor și să le fac singur, dar încetul cu încetul totul a devenit din ce în ce mai ușor. Au fost zile bune și zile grele, zile în care i-am dat pe colegi pe spate, dar și zile în care am fost muștruluit.

       Pe departamentul de interne am fost și sunt în continuare singurul străin, dar asta nu a fost deocamdată o problemă. Colegii nemți au fost în mare parte de treabă, cei foarte puțini care s-au manifestat ostil au primit un răspuns suficient prin rămânerea mea în echipă și aprecierea superiorilor.

       Oberii pe care îi am sunt toți foarte competenți, am mult de învățat de la ei. Patologia în spital este una foarte variată, fără a avea dezavantajele unui spital de oraș mare în care vin frecvent drogați și alcoolici. Programul de gărzi este foarte relaxat, fa…