Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2013

Continuare

       Am recitit postarea așa-zis „aniversară” la un an de la începutul aventurii mele pe tărâm teuton de acum o săptămână și am constatat că am lăsat lucrurile ușor neterminate când am scris despre felul în care se face medicină pe aici (apropo, azi e un an de când am început munca în Germania).        Ziceam că se solicită cu relativă ușurință examinări imagistice care poate nu sunt întotdeauna necesare. Am stat și m-am gândit... oare nu asta înseamnă să practici medicina într-un sistem funcțional, bine organizat, dotat și finanțat? Să poți comanda investigații care mai de care la discreție.        Oare privesc totul prin educația de economisire la sânge a resurselor pe care am primit-o în România? (nu facem CT/RM etc că e prea scump) De la ce nivel devine această medicină așa-zis modernă doar o mare risipă de resurse și bani?        Gândind însă totul la rece, aruncatul cu investigații și examinări în stânga și în dreapta permite diagnosticarea rapidă cel mai adesea a pacienți

Ecografie la Hanovra

       Weekend-ul acesta am avut în sfârșit șansa de a face un curs de ecografie. Nu prea mult, doar cursul de bază. Însă am constatat că ecografiile pe care le-am făcut până acum de capul meu au cam fost apă de ploaie. Pe de altă parte am dobândit totuși o înțelegere mai bună a întregului proces, care nu se limitează numai la a amesteca un pic cu transductorul prin gelul de pe burta pacientului, iar pentru a da un rezultat de calitate este nevoie de o experiență de sute, chiar mii de examinări.        Cursul a fost foarte interesant, deși partea de teorie, mai ales principiile fizice din spatele metodei, a scos la iveală amintiri mai puțin plăcute din liceu. Am avut parte de pacienți model la care se vedea totul perfect, fără prea mult efort, pe care i-a chinuit fiecare dintre cursanți până a reușit să fixeze elementul anatomic indicat de instructor.        Ca să ajungi ecografist certificat în Germania este nevoie de minim 500-600 de examinări, pe lângă cursul de bază, cursul int

Un an în Germania

       A trecut aproape un an (fără câteva zile) de când am venit în Germania. Am avut experiențe bune și experiențe neplăcute, am cunoscut oameni de treabă și oameni nemernici.       Spitalul unde lucrez este destul de performant, în ciuda zonei prin excelență provinciale de deservire, iar echipa, deși nu e strălucită, este ok. Încetul cu încetul începe să mi se acrească zona și clima de rahat, dar atâta vreme cât voi avea ceva de învățat de la oamenii cu care lucrez și condițiile de muncă vor rămâne suportabile voi rămâne aici.       După toate aceste experiențe pot trage cu mare siguranță două concluzii. 1. Mitul neamțului corect este spulberat. Nemții aceia conform tiparului cunoscut de noi au acum 70-80 de ani, sunt demenți și stau prin aziluri de bătrâni. Ei au scos Germania din ruine după 1945, au muncit o viață întreagă pentru ca la bătrânețe să ajungă să fie tratați de mine și de alți medici străini. Însă generația actuală este mult mai cinică, mult mai egoistă, mult mai

Povestire

       Pe vremea când eram studențel în anul III și tocmai începusem să pricep cam cu ce se mănâncă medicina, un profesor de anatomie patologică (sau „morfopat”, cum ne plăcea nouă să prescurtăm) ne ținu scurt la povești într-una din zile.        Făcând un mic tur al holurilor catedrei de morfopat, profesorul respectiv ne arătă o grămadă de borcane de diferite dimensiuni cu tot felul de piese anatomice conservate în formol. De la diverse organe malformate, trecând prin patologia ce se poate dobândi în cursul vieții și terminând cu tot felul de fetuși arătând care mai de care a alien.        Cică până la al doilea Război Mondial piesele erau conservate în alcool, dar colecția de până atunci a catedrei a rămas în urmă când Universitatea s-a refugiat la Sibiu din cauza ocupației maghiare din 1940. După august 1944 i-am schimbat pe maghiari cu rușii, care zice-se că adulmecând alcool, au dat iama la borcanele cu piese anatomice. Iar după ce tot alcoolul se terminase, unul din soldați a

Bilanț 2012

       Am trecut cu succes și fără evenimente deosebite în noul an... însă ce am realizat în ultimele 12 luni și cu ce am rămas?        Pe la sfârșitul lui ianuarie am ajuns în Germania. M-am instalat într-o cămăruță în căminul pentru angajați. De departe cea mai importantă realizare din acest an este obținerea Approbation-ului. Este hârtia pe care se bazează tot ceea ce am făcut până acum și fără de care nu aș mai fi putut povesti verzi și uscate din Germania pe blog.        Am făcut primele gărzi descurcându-mă onorabil.  Am făcut singurel prima ecografie abdominală. Au urmat câteva zeci până la sfârșitul anului. Am continuat să învăț medicină.       Pe plan personal mi-am făcut noi prieteni, am cunoscut noi oameni. Am împlinit 26 de ani.       Mi-am găsit un apartament rezonabil, nu departe de clinică.        Am vizitat locuri și orașe noi. Am reînceput să citesc și altceva pe lângă medicină, un deziderat vechi de-al meu.       Sper că am devenit un om mai bun. Voi cu