Postări

Se afișează postări din mai, 2013

Dimineața în zori

Dacă ești medic, noaptea în gardă nu se doarme. Cel mult se moțăie. Pe o targă incomodă din urgență.

       Primesc un apel în ultima gardă pe la ora 4 de pe secție că un nene și-a scos sonda urinară cu tot cu balonașul de blocare și acuma sângerează de mama focului de pe uretră și asistenta se simțea deja cam depășită de situație. Eu zic „cu garou la baza penisului ai încercat?” Cică nu, doar cu tamponament. Bine, hai că mă duc să mă uit.

       Ajung în salon, tablou dramatic, mult sânge pe jos, moarte de om, ce să mai discutăm. Asistenta zice triumfătoare că s-a oprit hemoragia. Bun, oprim anticoagulantele. Sonda urinară zăcea pe jos, balonașul de blocare încă era umflat, având un diametru de circa 4 cm. Îl întreb pe nenea „măi nene, dar nu te-a durut când ai tras de sondă?” „Un pic”, zice. Balonașul respectiv stă la vârful sondei urinare și atunci când este umflat, blochează sonda în vezică. Este umplut cu lichid, nu cu aer, tocmai că lichidul nu este compresibil și nu își …

Muncă și iar muncă

Mi-am văzut planul de serviciu pe luna iunie. Dezastru. Aproape toată luna sunt pe secția normală de 35 de paturi cu o colegă ce lucrează trei sferturi de normă. Adică la ora 13 ea lasă totul baltă și pleacă acasă. Că doar rămân eu acolo. Lăsând la o parte faptul că de obicei trebuie să fim 3 oameni la o asemenea secție, nu prea mai am ce comenta. Mă pregătesc deja mental pentru ore suplimentare cu nemiluita și stres maxim. Concediul e abea în august, dar acum pare parcă mai departe decât acum o lună.

       Ultimele experiențe pe care le-am avut cu puțini oameni pe secție au fost nasoale. De obicei fac față bine stresului, dar după o săptămână de 50 de ore în loc de 40, plus tot felul de rahaturi administrative care inevitabil apar și trebuie rezolvate, nu mai sunt același om. Obosit, permanent iritat, gata oricând să explodez la cea mai mică scânteie. Problema e că, fiind medic, lucrezi cu și pentru oameni. Nervii și stresul nu le poți elibera pe o persoană aleator aleasă, tr…

Cum își taie Germania singură craca de sub picioare

Astăzi vreau să scriu despre un aspect care nu are legătură cu medicina, dar care are un impact deosebit la nivelul societății germane.

       Dezastrul nuclear de la Fukushima din 2011 cred că nu mai este necunoscut nimănui, dar nu despre cauzele acestui dezastru doresc să scriu, ci despre aberanta și inexplicabila decizie a Germaniei de a renunța în decurs de 10-12 ani la energia nucleară.

       A curs foarte multă cerneală și s-a comentat ore în șir în Germania despre prețul mare și cu tendință de creștere al curentului electric. Totul a început tocmai cu decizia de a abandona producția de energie din surse nucleare. Acest lucru mă irită la culme câteodată, mai ales că nemții au o reputație strălucită, aș putea spune, pentru pragmatism și gândire la rece a lucrurilor.

       Nemților le place să creadă că ei sunt la vârful inovației și investițiilor în tehnologii curate și energii regenerabile. Sursele regenerabile de energie sunt o idee foarte bună, mai ales pentru ecologi…

Vatertag

Anul acesta a picat pe 9 mai sărbătoarea Christi Himmelfahrt, adică Voiajul spre cer al lui Cristi. Se pare că aceasta este o ocazie deosebită, pentru că nu se muncește. În Germania se sărbătorește însă pe 9 mai și Vatertag (ziua tatălui), pretext bun pentru toți bărbații, pretinși sau adevărați, tați sau nu, să tragă la măsea cât e ziua de lungă. Iar de data asta ocazia a fost dublă.

       Coincidență sau nu, de gardă în acea inefabilă după-amiază eram chiar eu. Și de pe la ora 15 au început să curgă (și să se scurgă) cetățenii alcoolizați peste propriile toleranțe prin urgență. Culeși de prin șanțuri, de prin baruri, cu taxiul, cu salvarea sau cu poliția. 2 la mie, 2.5 la mie, 3 la mie, care dă mai mult?! A, domnul de acolo din spate care abea suflă, 4.6 la mie! (pentru un băutor și un ficat neantrenat, o alcoolemie de peste 2.5-3 la mie cam înseamnă comă alcoolică).

      Am avut vreo doi care erau atât de alcoolizați că, vezi mai sus, abea suflau. Cu toate că situația se p…

Pastile

Imagine
A mai trecut o săptămână în garda de noapte. Pe lângă multe cazuri de rutină, ultimele nopți au fost piperate cu pacienți mai bolnavi cu capul decât cu corpul, care s-au gândit că cea mai bună idee de a încheia socotelile cu viața sau de a atrage puțin atenția e să înghită un pumn de pastile.


       Cel mai deștept dintre toți a fost un nene pe la vreo 50 de ani căruia i-a trăznit în cap să înghită un flacon întreg de fenprocumon (anticoagulant cumarinic). De ce zic deștept? Pentru că anticoagulantele cumarinice își dezvoltă efectul biologic abea la 12-24 de ore, iar antidotul (vitamina K) este la îndemâna oricui. Înainte de a se dezmetici l-am trimis la endoscopie unde i s-a scos o parte din pastile și i s-a umplut stomacul cu cărbune medicinal. După care a încasat vitamină K pe venă în doze potrivite unui cal. Cu ocazia asta am constatat cu stupoare că siropul de ipeca e interzis în Germania!

       Apoi a mai venit o tanti pe la 40 de ani, depresivă vai de capul ei, care s-a…