Noutăți

       Săptămâna asta m-am întors pe secția „de origine”, C32 (interne-gastroenterologie), după ce toată luna august de până acum am stat pe la colegii chirurgi (A11) ocupându-mă de cele 9-12 paturi de interne de acolo.

       Nu știu cum naiba se face, dar pe C32 tot timpul e stres cu grămada și volum de muncă cu 50% mai mare la aceleași 12 paturi. Pacienții parcă vin cu mai multe dezechilibre, mai multe probleme care necesită intervenție imediată. Orele suplimentare iar s-au adunat de parcă toate relele s-ar întâmpla pe această secție. Sincer nu știu dacă pacienții sunt într-adevăr mai complicați decât ceea ce primeam în mod normal pe A11, sau pur și simplu relațiile cu personalul sunt și ele ceva mai tensionate. Și nu sunt singurul care are această impresie, secretara de pe C32 se cam plânge în fiecare săptămână că ea nu crede că mai apucă pensia.

      Iar ultimele două zile am primit la hemoragii digestive de mi-a ieșit melenă pe nas. Toți cu necesar de transfuzie. Iar transfuziile se fac în Germania, ați ghicit, tot de către medic. Tu fixezi setul perfuzor, completezi hârțogăraia, faci bed-side test (determini grupa sanguină a pacientului la pat, înainte de a da drumul la transfuzie). Toate procedurile astea durează cam 30-45 minute per pacient. Ori când mai ai externări de făcut, ai de documentat evoluția pacienților, ai de discutat neclaritățile cu Oberarztul, 45 minute per pacient este foaaaarte mult timp.

       Partea bună e că, privind în urmă, am progresat foarte mult. Mai am însă mult de învățat, lipsa de experiență se transformă cel mai adesea într-o ușoară stare de nesiguranță, lucru vizibil mai ales în gărzi, când deseori sunt necesare decizii rapide. Și de aceea nu sunt tocmai încântat când am gărzi de făcut. Și, colac peste pupăză, ești sunat de pe secții pentru cele mai mici chestii. Acolo e de luat sânge (a se înțelege „am înțepat o dată pe lângă venă și mi-e lene să mai încerc”), dincolo trebuie pusă o branulă, iar în altă parte are unul potasiu de 3.3 (a se înțelege „știu că trebuie să-i dau Kalinor, dar hai totuși să-mi acopăr curul și să-l frec pe internistul de gardă la cap”).

       Acum încerc să mă odihnesc cât pot de mult aceste 2 zile de joi și vineri libere, pentru că sâmbătă și duminică începe iar distracția. Boieria se va termina însă din septembrie, când gărzile din weekend vor fi de 12 ore, nu de 8 ca acum. Nici nu vreau să mă gândesc ce va fi dacă va trebui să alerg constant prin spital timp de 12 ore fără să am timp să-mi eliberez vezica, darămite să mai și mănânc ceva, așa cum am pățit în ultima mea gardă din iunie.
       Tot din septembrie voi avea și gărzi de noapte, conform noului plan de serviciu. O fi bine? O fi rău? Presupun doar c-om trăi ș-om vedea...

Pe curând!

Comentarii

  1. va fi bine! stai calm, cu garzile te inveti repede. La inceput asa este, nu stii ce te asteapta, ai inima cat un purice inainte de garda cu 2-3 zile, se numeste "Prädienst-Syndrom". Si dupa 6 ani tot cam asa e, insa nu mai e un stres chiar atat de mare. intr-o zi ma voi bucura sa nu mai trebuiasca sa fac garzi de 24 ore. Faptul ca esti "pe pozitie", gata de atac in acele 12 ore cred ca e mai stresant decat munca in sine. impanat de adrenalina, cred ca dupa cativa ani duce la probleme.
    Dupa garda ai o stare de euforie... si incerci sa te premiezi (1.ciocolata, dulciuri-> 35 kg in plus, 2. shopping therapie -> dulapuri pline de haine care sunt prea mici din cauza 1., 3. pantofi care mai ciudati pe care ii pot purta oricum, never, in germania, si perechi duble, ca, deh, memoria mai lasa dar gusturile raman aceleasi...4. nani cateva ore bune, 5. probabil cel mai bine ar fi sa faci sport, eu nu am reusit pana acum in tara asta).
    in garzi inveti mult si multe, vezi tot felul de ciudati si ciudatenii. ar fi un motiv sa te bucuri!! te-ai bucura cand vine un tinerel la 23 ( tu muncind de la 8 in continuu) sa-ti spuna ca il mananca in fund? sau altul, sa te intrebe de ce transpira atat de mult? sau zeci cu diverse probleme de 2-3 saptamani, dar vin noaptea pe la 2-3...
    abea astept sa ne povestesti din garda...
    pana atunci, garzi interesante si linistite !!

    Iulia

    RăspundețiȘtergere
  2. ah, am uitat: asistentele sunt asa ca peste tot in Germania, mafioase. daca te intelegi bine macar cu cateva, vei avea o viata mai linistita. daca nu, ghinion. eu a trebuit sa fac prajituri, sa duc dulciuri, ciocolata, observ ca barbatii (cu cat mai tineri si draguti, cu atat mai usor) intra lesne in gratiile asistentelor. deci, nu.ti face griji !

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum ajungi medic în Germania - Partea I: limba germană

Cum ajungi medic în Germania - Partea a XI-a: alte informații

Cum ajungi medic în Germania - Partea a VII-a: despre Approbation