Salam și placebo

       O categorie aparte de pacienți pe la mine în urgență au fost întotdeauna cei proveniți de prin Orientul Mijlociu. Cum văgăuna asta de Westerstede nu are un zid magic care s-o protejeze de imigranți, eu însumi fiind un exemplu grăitor, avem reprezentați pe aici de la turci, sirieni, libanezi până la irakieni și iranieni.

       Toți aceștia au un numitor comun când vin, de obicei noaptea, în urgență. Simptomatologie dramatică, patologie zero. Și toți au vertij (Schwindel). Când aud de schwindel mi se face greață și mă apucă alergiile. Vertijul este un simptom extrem de greu de cuantificat și de obiectivat. Vertijul nu înseamnă mai niciodată ceva periculos, dar e suficient ca un pacient căruia nu i-ai găsit nimic și nu ai nici un motiv să-l mai ții în spital, să mai rămână de la ore la zile internat. Și apare brusc în momentul în care pomenești ceva de externare.

       Revenind la pacienții originari din Orientul Mijlociu, colegii mei nemți au inventat „sindromul au au au” sau Morbus mediterraneus, care constă în dureri în cele mai diverse și patologic necaracteristice locuri și analize de sânge precum și investigații complementare perfect normale. Aproape întotdeauna durerile respective nu cedează la metamizol (banalul algocalmin, care este de fapt destul de bun) sau la analgezice opioide, dar cedează în mod miraculos la placebo. Bineînțeles un placebo este inutil dacă nu știi să precondiționezi pacientul înainte de administrare.

       Astfel, te duci amenințător și cu o mutră gravă la pacient, purtând în mână un flacon de 50-100ml NaCl 0,9%. Zici, dom'le, asta e cea mai tare substanță pe care o avem, altceva mai bun nu există. După care se face administarea i.v. De ce i.v.? De aia, că e mai impresionant așa. Personalul medical calificat și-a dat silința să prindă o venă și să atârne o perfuzie. Altfel, mulți zic că pastile puteau lua la fel de bine și acasă. Dacă îi întrebi atunci ce caută în urgență... începe scandalul. După toate astea, durerile dispar ca luate cu mâna. Când vrei să-i trimiți acasă, apare invariabil o exclamație de genul „Aber ich habe so einen Schwindel!”(Am așa o amețeală).

Nu toate se rezolvă cu placebo... Și în astfel de momente îi dau dreptate amicului meu de pe chirurgie (vezi postarea Yoyo).

Salam!

Comentarii

  1. Ma a salama
    Dar vezi ca acu au mai multi motiv de Schwindel. Incepu Ramadanu :)
    Sugestie: evita garzile.

    RăspundețiȘtergere
  2. Las asta aici, foarte relevanta pentru problema in speta ;)

    http://www.youtube.com/watch?v=NfhoSg9XxcY

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna Marius

    te rog daca poti sa scrii daca stii ceva de cerere de C1 pt assistentarzt
    am avut supriza sa mi se raspunda la aplicatie , iar in lista de documente necesare apare C2
    e vorba de Munchen stiam doar de Essen.
    daca stii vreun link unde pot gasi informatia asta oficial (minister / colegiu medicilor in Deutschland sicher) m-ai ajuta ff mult.



    mutlumesc pt raspuns

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salut!
      În legătura cu nivelul cunoștințelor de limbă nu pot să îți dau prea multe detalii. Centrele care emit Approbation au autonomie în interpretarea legii. Legea stipulează numai „cunoștințe de limba germană suficiente practicii curente”, în rest centrul de emitere poate să ceară și C2 dacă are chef.
      De asemenea, dacă încă nu ai dat examenul de limbă, încearcă s-o faci la Goethe. Am avut deja mai multe cazuri la mine în Niedersachsen în care nu au fost recunoscute diplomele obținute pe la diverse centre de limbi străine anonime de prin România.

      Ștergere
  4. multumesc ..la goethe merg....da' la toamna :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum ajungi medic în Germania - Partea I: limba germană

Cum ajungi medic în Germania - Partea a VII-a: despre Approbation

Cum ajungi medic în Germania - Partea a XI-a: alte informații