Cu stângu-n dreptu'
Mai revin cu o poveste recentă de pe terapie intensivă. Zilele trecute ne-a fost adus un pacient în stare critică după ce fusese resuscitat în urma unei tulburări de ritm cardiac (fibrilație ventriculară, practic echivalentă cu un stop cardiac). Pacienții aceștia sunt intubați, ventilați mecanic, li se pun tot felul de tuburi, catetere și drenaje. Pentru a suporta toate aceste chestii cu care medicii le invadează corpul, acești bolnavi sunt puși într-un soi de comă medicamentoasă, numit analgosedare. Ca medici ne ocupăm de corectarea dezechilibrelor și de suportul funcțiilor vitale, în timp ce pacienții se vindecă. Analgosedarea asta implică totuși că mai toate reflexele pe care deseori nici nu conștientizăm că le avem sunt abolite, inclusiv cele de înghițire, tuse sau respirație. Dar anumite funcții ale corpului își fac treaba mai departe. Se secretă în continuare salivă și...