Blog de medic

       Acum vreo lună am participat la o tradiție locală a oamenilor de aici, anume plimbarea verzei. Denumirea aduce mai mult a festival al recoltei, în realitate nu este nimic altceva decât încă un pretext pentru oameni altfel serioși să se îmbete ca porcii și să se întoarcă apoi acasă cu vomă pe geacă și pipi și noroi pe pantaloni.       Treaba începe cu o plimbare în grup de câțiva kilometri cu un cărucior plin cu bunătățuri ce ar face managerul ateu al unui magazin de alcool să se crucească. După care se ajunge la un restaurant unde se mănâncă varză cu cârnați și se bea în continuare de parcă ar fi sfârșitul lumii.        Trebuie să mai prezint niște personaje înainte de a continua povestirea... D este un asistent de la urgență și clovnul de serviciu. Are obiceiul de a face mișto cam de orice și oricine, fără a depăși însă limita. H este un medic rezident iordanian care lucrează la noi de doi a...

       După cum scriam în urmă cu ceva vreme, din ianuarie a început rotația mea la soldăței. Pardon, la spitalul militar cu care avem parteneriat. Și am început să învăț mai în detaliu despre diabet și BPOC.        Te-ai aștepta ca viața în militărie să fie ceva mai grea decât în sfera civilă... Nimic mai departe de adevăr. Într-adevăr programul începe la 7 dimineața și primele două săptămâni au fost criminale cu trezitul la 6 fără ceva în fiecare zi. Însă aici s-a și terminat lista cu (relative) probleme. Pe secție suntem patru medici la 30-35 de paturi, ceea ce se traduce printr-o... să spunem că niciodată nu mi-am închipuit că o să mă plâng de prea puțină muncă. Pe la civili eram obișnuit să fiu în priză timp de minim 8 ore, aici dacă stau în pauză o oră în loc de jumătate de oră nu numai că nu stau pe timpul meu, dar nici nu prea îmi simte nimeni lipsa de pe secție.        Se pare că treaba cu lucra...