Continuare, adică motive pentru care aș rămâne în România

În ultima postare am prezentat numai o față a problemei, așa cum o văd eu, motiv pentru care revin asupra discuției din cealaltă perspectivă.
De ce aș rămâne eu în România ca medic? Voi începe cu motivele mai superficiale.

- confortul cultural: nu trebuie să învăț o limbă nouă sau să perfecționez una deja știută, nu trebuie să mă adaptez unui nou mediu uman și cultural

- confortul psihologic: în țară tot timpul se găsește cineva să mă ajute dacă am probleme, pe când în străinătate chiar sunt pe cont propriu, plus că nu trebuie să alerg de la spital la spital ca să îmi caut loc de muncă; la noi sunt pur și simplu repartizat și gata!

- rămasul pentru familie și prieteni e valabil doar pe sfert... majoritatea prietenilor mei oricum pleacă și ei să lucreze în străinătate, iar dacă e să îmi ajut familia financiar cu banii pe care îi câștig aici... nu prea merge. Mai degrabă mă vor susține ei pe mine încă cel puțin 4-5 ani de acum încolo...

- simțul datoriei; dacă toate mințile educate pleacă din țară în căutarea unei vieți mai bune, ce se va întâmpla cu bolnavii români? Este vorba de dorința de a da ceva înapoi societății care m-a crescut și educat și de dorința, poate un pic nerealistă, de a încerca să schimb în bine ceva în sistemul nostru de sănătate, ceva oricât de mic și insignifiant.

Oare e suficient? Nu știu...

Pe curând!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum ajungi medic în Germania - Partea I: limba germană

Cum ajungi medic în Germania - Partea a VII-a: despre Approbation

Cum ajungi medic în Germania - Partea a XI-a: alte informații