Modul nou
Și iată că am ajuns și în semestrul doi... De acum pot zice că am intrat de-a dreptul pe ultima sută de metri a facultății și probabil că ar trebui să încep să-mi închei socotelile... poate de mâine dacă am chef! :)
De departe cea mai așteptată materie pentru mine în acest modul este psihiatria. Abea așteptam să iau o pauză de la veșnica repetare a bolilor interne ce a avut loc în modulele precedente. Și, pot spune, cu această ocazie mi-am schimbat radical optica atât asupra specialității în sine, cât și asupra pacientului psihiatric. Am constatat că societatea noastră, care se bate în piept sus și tare că este tolerantă, pune o stigmă greu de suportat pe bolnavii psihiatrici și pe familiile lor, mult dincolo de expresiile peiorative pe care le folosim zi de zi, gen „e sărit de pe fix” sau „nu-i cu toate țiglele pe casă”.
Și bolnavii psihiatrici suferă, fără a mă referi doar la cei depresivi. Și familiile lor suferă împreună cu ei. Halucinațiile sunt deseori chinuitoare, epuizante și încețoșează și mai mult o minte care nu mai gândește clar, care nu mai poate deosebi realul de ireal și care nu mai este în stare să interpreteze corect (ce e aia corect când toți suntem subiectivi?) mediul exterior. Și pentru mulți dintre ei asta este o luptă fără finalitate, fără sorți de izbândă.
Cu licența am cam stagnat. Îmi lipsesc date necesare prelucrării statistice, coordonatorul abea are câteva minute să discute cu mine și am intrat într-o fază de stres demobilizator, cumva extrem de necaracteristică mie. Presupun totuși că lucrurile se vor întoarce pe făgașul normal în curând. Pentru că îmi place să cred că sunt un tip stabil psihic ... până la proba contrarie cel puțin! :)
Din anul 5 mi-a mai rămas doar modulul de anatomie patologică, pe care dealtfel l-am și început, iar examenul o să îl dau probabil în vară. Este interesant totuși că în ciuda variatelor activități necesare pentru facultate (module de anul 6, recuperat module de anul 5, lucrare de diplomă) timpul meu liber nu prea a avut de suferit. Ceea ce s-a întâmplat contrar așteptărilor mele. Drept dovadă stă și acest blog în care numărul postărilor crește încet, dar sigur. :)
Ca ultimă idee în această postare, un prieten de-al meu a inițiat un proiect ce se numește Frontul Bunului Simț și m-a invitat și pe mine să particip. Suntem mici, dar vom crește, așa că stați cu ochii în patru și nu uitați să aveți o doză de bun-simț asupra voastră tot timpul, că s-ar putea să dăm nas în nas dacă nu!
Amenințarea cu frecatul nasului fiind făcută,
pe curând!
De departe cea mai așteptată materie pentru mine în acest modul este psihiatria. Abea așteptam să iau o pauză de la veșnica repetare a bolilor interne ce a avut loc în modulele precedente. Și, pot spune, cu această ocazie mi-am schimbat radical optica atât asupra specialității în sine, cât și asupra pacientului psihiatric. Am constatat că societatea noastră, care se bate în piept sus și tare că este tolerantă, pune o stigmă greu de suportat pe bolnavii psihiatrici și pe familiile lor, mult dincolo de expresiile peiorative pe care le folosim zi de zi, gen „e sărit de pe fix” sau „nu-i cu toate țiglele pe casă”.
Și bolnavii psihiatrici suferă, fără a mă referi doar la cei depresivi. Și familiile lor suferă împreună cu ei. Halucinațiile sunt deseori chinuitoare, epuizante și încețoșează și mai mult o minte care nu mai gândește clar, care nu mai poate deosebi realul de ireal și care nu mai este în stare să interpreteze corect (ce e aia corect când toți suntem subiectivi?) mediul exterior. Și pentru mulți dintre ei asta este o luptă fără finalitate, fără sorți de izbândă.
Cu licența am cam stagnat. Îmi lipsesc date necesare prelucrării statistice, coordonatorul abea are câteva minute să discute cu mine și am intrat într-o fază de stres demobilizator, cumva extrem de necaracteristică mie. Presupun totuși că lucrurile se vor întoarce pe făgașul normal în curând. Pentru că îmi place să cred că sunt un tip stabil psihic ... până la proba contrarie cel puțin! :)
Din anul 5 mi-a mai rămas doar modulul de anatomie patologică, pe care dealtfel l-am și început, iar examenul o să îl dau probabil în vară. Este interesant totuși că în ciuda variatelor activități necesare pentru facultate (module de anul 6, recuperat module de anul 5, lucrare de diplomă) timpul meu liber nu prea a avut de suferit. Ceea ce s-a întâmplat contrar așteptărilor mele. Drept dovadă stă și acest blog în care numărul postărilor crește încet, dar sigur. :)
Ca ultimă idee în această postare, un prieten de-al meu a inițiat un proiect ce se numește Frontul Bunului Simț și m-a invitat și pe mine să particip. Suntem mici, dar vom crește, așa că stați cu ochii în patru și nu uitați să aveți o doză de bun-simț asupra voastră tot timpul, că s-ar putea să dăm nas în nas dacă nu!
Amenințarea cu frecatul nasului fiind făcută,
pe curând!
Comentarii
Trimiteți un comentariu