Tragedie sau noroc?

       Zilele trecute a avut loc un accident auto în stațiunea Mamaia. A murit un tânăr de 24 de ani la volanul unui Porsche. Probabil ați citit prin ziare sau ați văzut la știri. Aș fi putut zice „nimic nou sub soare”, nu e primul și, foarte probabil, nici nu va fi ultimul. Atâta doar că... îl cunoșteam.

       Nu am fost niciodată prieteni, nu am ținut legătura, nici măcar nu cred că i-am strâns vreodată mâna. Am fost colegi în școala generală în urmă cu, deja, mulți ani. Mai mult, atunci era un copil extrem de liniștit și chiar timid. Cel puțin așa îmi aduc eu aminte de el. Foarte departe de caracterizarea pe care i-au făcut-o ziarele în ultimele zile. Nu mai am de unde ști. Și totuși, dispariția acestei persoane aparent fără vreo importanță pentru mine și, mai ales, modul în care a dispărut, m-au pus pe gânduri.

       După apariția în media a știrii, am văzut la secțiunile de comentarii ale articolelor cum se revarsă un val de ură și frustrare pe cocalari, nesimțiți în trafic și așa mai departe. Au dreptate. Dar au fost mult prea puțini care au privit imaginea pe ansamblul ei. Ce se întâmplă cu părinții și educația pe care o dau copiilor lor? De ce legislatorii privesc cu mâinile în sân la acest spectacol macabru? Ce se va întâmpla cu țara asta, care anual pierde mii de tineri în accidente rutiere, iar alte mii emigrează pentru că nu-și pot îndeplini visele aici? Tineri care au toată viața înainte și pot contribui din plin la dezvoltarea societății; capital uman care nu se poate măsura în bani.

       Mulți dintre comentatorii articolelor despre moartea acestui tânăr de 24 de ani au zis „noroc” că nu a mai omorât pe cineva în accident și „ce bine” că am mai scăpat de un cocalar pe șoselele patriei. Oare?! E o tragedie! Nu numai pentru familia lui, ci și pentru țara asta! Țara asta care se uită neputincioasă cum an de an dispar tineri, morți sau emigrați. Țara asta care se bucură cu cinism și frustrare când mai moare câte un copil de bani gata pe șosea.

       Ce aș face eu pentru a preveni astfel de accidente?

- începătorii până la doi ani de experiență (efectivă, nu stat 2 ani pe bară cu permisul în buzunar), indiferent de vârstă, nu au voie să conducă mașini cu peste 80 CP;
       Te poți face praf la fel de bine și cu o mașină cu 80 CP, dar va fi mai greu de ajuns efectiv în situația în care te poți face praf. În plus, majoritatea mașinilor cu motoare de 80 CP sunt de dimensiuni mici și nu conferă acel sentiment de siguranță pe care îl ai la volanul unui SUV, ceea ce poate determina un stil mai prudent de a conduce.

- șoferii cu peste doi ani experiență efectivă, dar sub 25 de ani, nu au voie să conducă mașini cu peste 100 CP;

- aș crește asigurarea RCA chiar până la exagerare pentru șoferi sub 30 de ani;

- aș exprima amenzile de circulație în funcție de veniturile contravenientului, pentru a elimina (sau atenua) discrepanța între păturile sociale în fața legii;

- aș crește perioada de suspendare a permisului în cazul abaterilor singulare, aș anula permisul în cazul abaterilor repetate, cu interzicerea dreptului de a conduce timp de mai mulți ani;

- nu în ultimul rând, aș înăspri examenul de obținere a permisului de conducere, mai ales proba de conducere.

Later edit:
       Dar cel mai important capitol este, de departe, educația și mentalitatea cu care acești tineri pleacă din sânul familiei și pornesc în viață. Iar aici este necesară o schimbare radicală de atitudine în societate, sistemul educațional, televiziune și alte mass-media.

Mai e mult până departe.

Comentarii

  1. Acelasi sentiment l-am avut si eu...aproape ca m-au dezgustat unele comentarii ale articolelor. Daca noi care doar il stiam am ramas pe ganduri, nu vreau sa stiu ce a fost in sufletul celor care chiar ii erau prieteni. Nu ii contest greseala pe care a facut-o, insa am constatat pe pielea mea ce inseamna sa iti pese, chiar daca l-ai cunoscut mai de mult. :( Pacat de tineretea lui

    RăspundețiȘtergere
  2. Noi avem deja experiența din clasa a 12-a. Nici măcar nu mai țin minte cum îl chema pe băiatul acela, odihnească-se în pace.

    Eu o cunoscusem tangențial și pe una din fetele care au murit în 2007 în accidentul lui Gociman.

    Păcat de tinerețea tuturor...

    RăspundețiȘtergere
  3. Atunci in clasa a 12a a fost putin socant. Eu cel putin nu prea stiam cum e cu accedentele.

    Da, se intampla accidente nasoale la noi. Sau poate doar sunt mediatizate mai mult decat in restul tarii datorita parintilor victimelor. Sunt si multi teribilisti la noi, trebuie sa recunoastem :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum ajungi medic în Germania - Partea I: limba germană

Cum ajungi medic în Germania - Partea a XI-a: alte informații

Cum ajungi medic în Germania - Partea a VII-a: despre Approbation