Cu demenții la spital

       Într-una din zile acum mai multe săptămâni am avut de tratat o tanti în vârstă de 90 de ani care venise cu infecție urinară și stare generală alterată. Nimic deosebit! aș putea spune, numai că respectiva tanti era dementă. Nici prea prea, nici foarte foarte. Adică nici prea dementă ca să fie legumă și să stea numai la pat, dar nici foarte lucidă ca să știe ce se petrece în jurul ei.

       Eroina acestei povestiri primea antibiotic intravenos, din cauza stării generale mai alterate. Cum pe aici branulele trebuie să le pună mai mereu medicii, mă trezesc într-o zi că vine o asistentă și spune că la tanti cu demența trebuia pusă o branulă. Ok, iar, de multă vreme o branulă nu mai reprezintă nimic deosebit. Eu mă cam mir, că doar în ziua precedentă îi legasem una. Asistenta răspunde impasibil: și-a scos-o! Urmează discuția:

- Tanti, trebuie să vă leg o branulă!
- Dar de ce trebuie?
- Păi ca să primiți antibiotic și lichid pe venă!
- Dar de ce să primesc pe venă? Nu-mi trebuie!
- Pentru că aveți nevoie. Sunteți încă slăbită aveți febră și vă trebuie lichide!
- Dar eu nu sunt bolnavă și mă simt bine (leucocite 15000, CRP 12, febră 38)! Cine a stabilit asta?
- Eu.
- Cine ești tu (nu dvs)?
- Sunt medicul de pe secție. Sunteți la spital!
- Dar eu nu sunt bolnavă. Cine m-a adus la spital?
- Fata dvs, că vă simțeați rău. Acum permiteți-mi să vă leg o branulă!
- Dar mie nu îmi trebuie căcatul ăsta! De ce îmi trebuie branulă?
- Ca să primiți antibiotic și lichide pe venă! Că pe aia de ieri v-ați scos-o!
- Serios? Dar de ce îmi trebuie lichide pe venă? Cine a hotărât asta?

       Discuția s-a mai învârtit așa de vreo trei ori în cerc, până a apărut fiica și a convins-o să stea cuminte până mi-am făcut eu treaba. Întrebarea pe care o pun eu este: e vreo diferență între o asemenea persoană și un copil de 5-6 ani care are chef să te scoată din sărite?

Pe curând!