Raport de gardă nr.4
A mai trecut o gardă, tot fără prea mari și multe evenimente. Mă bucur, dar câteodată mă întreb cât mai ține norocul cu mine. Iar peste 3 săptămâni mai urmează 2 gărzi una după alta.
Am mai identificat un tip de pacient care mă enervează. Este cel care vine în urgență la spital, de obicei în weekend, pentru că a avut nu știu ce simptom, și când îi spui că trebuie să rămână câteva ore sub observație, face ca toți dracii că nu vrea să mai stea. Și atunci îmi vine să-l întreb de ce dracu a mai venit la spital dacă tot nu este dispus să rămână? Înseamnă că nu e atât de gravă situația și că eu mi-am pierdut de fapt timpul cu el! Evident, chestii din astea nu ai voie să le spui cu voce tare, dacă vrei să-ți păstrezi locul de muncă.
Altfel, a cam fost liniște, am văzut în total 6 pacienți, din care numai unul a fost cu adevărat o urgență serioasă. Stresul rămâne în continuare la cote ridicate din cauza lipsei de experiență și a piuitului constant al monitoarelor, dar mai ales al telefonului mobil, prin care ești efectiv f.... la cap cu tot felul de tâmpenii, pe lângă legatul de catetere periferice. Prin urgență i se spune deja mobilului medicului de gardă Bösefon, adică telefonul rău.
Revenind la munca de secție, pacienta de 300 kg despre care scriam în ultima postare, a murit în cele din urmă în insuficiență respiratorie și renală, la o asemenea greutate nefiind nici resuscitabilă...
În altă dezordine de idei, pentru că am tot primit solicitări dintr-o parte și din alta, voi începe o nouă serie cu titlul „Cum te instalezi ca medic în Germania”.
Pe curând!
Am mai identificat un tip de pacient care mă enervează. Este cel care vine în urgență la spital, de obicei în weekend, pentru că a avut nu știu ce simptom, și când îi spui că trebuie să rămână câteva ore sub observație, face ca toți dracii că nu vrea să mai stea. Și atunci îmi vine să-l întreb de ce dracu a mai venit la spital dacă tot nu este dispus să rămână? Înseamnă că nu e atât de gravă situația și că eu mi-am pierdut de fapt timpul cu el! Evident, chestii din astea nu ai voie să le spui cu voce tare, dacă vrei să-ți păstrezi locul de muncă.
Altfel, a cam fost liniște, am văzut în total 6 pacienți, din care numai unul a fost cu adevărat o urgență serioasă. Stresul rămâne în continuare la cote ridicate din cauza lipsei de experiență și a piuitului constant al monitoarelor, dar mai ales al telefonului mobil, prin care ești efectiv f.... la cap cu tot felul de tâmpenii, pe lângă legatul de catetere periferice. Prin urgență i se spune deja mobilului medicului de gardă Bösefon, adică telefonul rău.
Revenind la munca de secție, pacienta de 300 kg despre care scriam în ultima postare, a murit în cele din urmă în insuficiență respiratorie și renală, la o asemenea greutate nefiind nici resuscitabilă...
În altă dezordine de idei, pentru că am tot primit solicitări dintr-o parte și din alta, voi începe o nouă serie cu titlul „Cum te instalezi ca medic în Germania”.
Pe curând!
Ce bine ca ti-am gasit blogul :). Astept cu interes noua serie.
RăspundețiȘtergereMultam mult si multa bafta!
salu te respect pt efortul tau de a impartasi experienta ta de acolo
RăspundețiȘtergerenuma ' bine si putere de munca
ps ...sper sa lucrez si eu sa lucrez in germania ....cum e germana medicala? vreun pont ?
Alina
Germana medicală nu are nici în clin, nici în mânecă cu terminologia latină pe care o știm noi. Partea bună e că nemții fac în facultate și terminologia latină. Partea proastă e că pacienții habar nu au latină.
ȘtergereIdeea e că până la urmă tot o înveți, pentru că medicii de multe ori și între ei tot terminologia germană o folosesc.