Tot mai bine

       Am trecut cu bine și de calupul neîntrerupt de 12 zile lucrătoare și după un weekend de odihnă mă pot bucura din nou de... programul normal de serviciu.

       Prima veste mare e că am avut parte deja de evaluarea perioadei de probă și șeful precum și cei doi oberi cu care lucrez de obicei sunt foarte mulțumiți de mine. Șeful chiar a zis că nu vede nicio diferență între mine și un începător german. Ceea ce nu poate decât să mă bucure, iar cele 5 săptămâni care au mai rămas din perioada de probă vor fi doar o formalitate.

       Au urmat două gărzi de weekend în care am muncit de mi-au sărit capacele, de parcă s-a spart țeava cu bolnavi la clinica Ammerland. Colac peste pupăză, înlocuitorul de duminică seara a mai și întârziat vreo 2 ore. În cele din urmă s-a terminat totul cu bine, dar a doua zi când am început în tura intermediară pe urgențe am avut o oarecare reținere.

       Acum mi-au mai rămas două săptămâni până la concediu, iar biletul de avion este deja cumpărat. Nu-mi rămâne decât să am răbdare și să-mi văd de munca de pe secție. Unde am constatat cu satisfacție că nu prea mai trebuie să fac ore suplimentare ca să-mi termin treaba.

Pe curând!