Începutul unei colonii
Încetul cu încetul se formează o adevărată colonie românească aici, în Westerstede.
Cum orice lucru are un început, colonia românească a început în urmă cu mai bine de 30 de ani, când un anume doctor B. a ajuns pe meleaguri ammerlandiene și le-a dat clasă nemților. Doctorul B. era anestezist de specialitate, dar avea experiență și în chirurgie. A fost primul care le-a arătat prusacilor ăstora de aici cum se face o traheostomie. L-au făcut oberarzt, bineînțeles. Acum e la pensie și își petrece timpul ocupându-se de nenumărate pasiuni, printre care și gătitul absolut genial pentru noi, lupii tineri, o dată la câteva săptămâni.
Apoi, începând din octombrie anul trecut, am ajuns unul câte unul încă 4 medici din România, pregătiți a apuca taurul de coarne. Printre aceștia 4 m-am aflat și eu, iar parcursul de până acum l-ați putut urmări pe acest blog. Vreo 5 luni am fost numai noi pe aici și credeam că multă vreme tot așa va rămâne. Până într-o zi când din pură întâmplare am întâlnit la cantina spitalului o colegă româncă de pe oftalmologie. Și așa am ajuns la 6 români. Iar în ultimele săptămâni s-a îmbogățit și personalul de pe neurologie cu încă un român.
Din câte știu eu, locuri ar mai fi... Creștem?
Cum orice lucru are un început, colonia românească a început în urmă cu mai bine de 30 de ani, când un anume doctor B. a ajuns pe meleaguri ammerlandiene și le-a dat clasă nemților. Doctorul B. era anestezist de specialitate, dar avea experiență și în chirurgie. A fost primul care le-a arătat prusacilor ăstora de aici cum se face o traheostomie. L-au făcut oberarzt, bineînțeles. Acum e la pensie și își petrece timpul ocupându-se de nenumărate pasiuni, printre care și gătitul absolut genial pentru noi, lupii tineri, o dată la câteva săptămâni.
Apoi, începând din octombrie anul trecut, am ajuns unul câte unul încă 4 medici din România, pregătiți a apuca taurul de coarne. Printre aceștia 4 m-am aflat și eu, iar parcursul de până acum l-ați putut urmări pe acest blog. Vreo 5 luni am fost numai noi pe aici și credeam că multă vreme tot așa va rămâne. Până într-o zi când din pură întâmplare am întâlnit la cantina spitalului o colegă româncă de pe oftalmologie. Și așa am ajuns la 6 români. Iar în ultimele săptămâni s-a îmbogățit și personalul de pe neurologie cu încă un român.
Din câte știu eu, locuri ar mai fi... Creștem?
gata concediu ? :)
RăspundețiȘtergerenuma ' bine
Alina
E gata... de vreo 3 săptămâni chiar. Iar pentru ca întoarcerea la realitate să fie totală, weekend-ul viitor îl voi petrece în gardă.
ȘtergereFoarte multi medici buni migreaza si spre Scandinavia:::::::::::::(
RăspundețiȘtergere