Statistici prin urgență

       Acum, că au trecut mai bine de 6 luni de când fac gărzi, pot face o mică și inexactă statistică a cazurilor care se văd prin gardă.

       De departe cele mai frecvente prezentări sunt cele pentru dureri toracice. Din acestea cam 90-95% sunt de origine necardiacă, crampe musculare, dureri scheletale, care cam au prostul obicei de apărea noaptea pe la ora 4 când e somnul mai dulce. Restul de 5-10% sunt de origine cardiacă reprezentând dureri anginoase în crize hipertensive sau în fibrilații atriale paroxistice, sindroamelor coronariene acute revenindu-le maxim 2-3% din prezentări.

       La scurtă distanță în spatele durerilor toracice se află prezentările pentru dispnee. Cam 20-30% au dispnee numai în cap pentru că te uiți la ei și nu au absolut nimic, examenul obiectiv e perfect normal iar analiza gazelor sangvine și analizele de laborator sunt în limite normale. Când le zici însă că nu au nimic și vrei să-i trimiți acasă, încep teatrul și criza de isterie. Marea majoritate a dispneicilor au însă o problemă care necesită internare. Fie sunt BPOCiști cu exacerbare acută, fie sunt decompensați cardiac de la ușoare raluri crepitante bazale până la edem pulmonar acut. Iar în cazuri ceva mai rare embolie pulmonară.

       Pe locul 3 se află prezentările pentru palpitații. Și aici există cam 20% care au palpitații pe fond de ritm sinusal, fără a avea măcar extrasistole, și nu prea ai ce le face decât să-i bați amical pe umăr și să le dai un pic de prometazină ca să se calmeze. Mai sunt unii cărora le găsești hipertiroidism sau vreo infecție, caz în care au și febră. Mare parte din pacienții cu palpitații au însă de obicei o tulburare de ritm cardiac, cea mai frecventă fiind fibrilația atrială, paroxistică sau nu, urmată la mare distanță de flutterul atrial. Extrasistolele nu mă mai impresionează.

       Urmează durerile abdominale. Aici tablourile clinice pot fi atât de variate că se poate scrie un tratat. Pe acești pacienți îi ținem de obicei până le facem o gastroscopie și o ecografie abdominală, chiar și pe cei tineri. În mare parte avem gastrită, litiază biliară, pancreatite acute, dar și pacienți constipați sau cu burta meteorizată cât un balon.

       Cam la egalitate cu durerile abdominale se prezintă pacienți cu sincopă. Nu știu cum e în România situația din acest punct de vedere, dar în Germania fiecare moșulică care s-a ridicat în picioare de pe scaun mai repede cu o viteză mai mare decât cea legală și e brusc amețit și vede 2 secunde negru în fața ochilor se prezintă la spital. Nu prea înțeleg eu de unde treaba asta, dacă ar fi să fac și eu așa, m-aș prezenta cel puțin o dată pe săptămână la urgență. Ei bine, aceștia trebuie ținuți la monitor. Că poate au avut vreo aritmie malignă. Și după asta le faci toată bateria de diagnostic cardiologic: ecocardiografie, Holter-EKG și Holter de tensiune arterială. Și când nu se găsește nimic patologic se pune eticheta de sincopă ortostatică și sunt trimiși acasă cu recomandarea să... nu se mai ridice atât de repede în picioare. Problema e că legea seriilor se aplică și aici, și de obicei nu îți vine o sincopă, ci 3 sau 4. Și ce te faci că nu mai ai monitoare libere și după asta te trezești cu un sindrom coronarian acut care chiar trebuie ținut la monitor?

       În ordine ochiometrică ar urma pacienții cu SGA (stare generală alterată). Aceștia sunt de 2 categorii: ori sunt bătrânei demenți veniți de prin azil care au o infecție și sunt deshidratați vai de mama lor, ori sunt bolnavi de cancer în stadiu terminal care au venit să moară la spital. Știu că sună cinic, dar mi se pare că în Germania nimeni nu mai are voie să moară acasă. Familia știe că bolnavul nu o mai duce mult și cu toate astea îl aduc la spital de unde e trimis aproape invariabil direct în „Hospiz” (ospiciul este în Germania o instituție pentru bolnavii terminali).

Comentarii

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Lucrez ca asistent medical in Chirurgie generala de vreo 8 ani si vroiam sa te lamuresc in legatura cu cei care vin sa moara la spital. Ei bine, si in Romania se practica acelasi lucru. Sectia este plina de cancere in ultima faza care nu mai au indicatie de resuscitare, de boschetari cu degeraturi de care grad vrei pe care nu ai voie sa-i dai pe strada pana cel putin la primavara, de batrani de care familia vrea sa scape ca sa aibe sarbatori linistite. Cei care vin cu probleme acute si reale cauta sa plece singuri acasa cat mai repede, ca orice om zdravan la cap.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum ajungi medic în Germania - Partea I: limba germană

Cum ajungi medic în Germania - Partea a VII-a: despre Approbation

Cum ajungi medic în Germania - Partea a XI-a: alte informații