Povestire
Pe vremea când eram studențel în anul III și tocmai începusem să pricep cam cu ce se mănâncă medicina, un profesor de anatomie patologică (sau „morfopat”, cum ne plăcea nouă să prescurtăm) ne ținu scurt la povești într-una din zile.
Făcând un mic tur al holurilor catedrei de morfopat, profesorul respectiv ne arătă o grămadă de borcane de diferite dimensiuni cu tot felul de piese anatomice conservate în formol. De la diverse organe malformate, trecând prin patologia ce se poate dobândi în cursul vieții și terminând cu tot felul de fetuși arătând care mai de care a alien.
Cică până la al doilea Război Mondial piesele erau conservate în alcool, dar colecția de până atunci a catedrei a rămas în urmă când Universitatea s-a refugiat la Sibiu din cauza ocupației maghiare din 1940. După august 1944 i-am schimbat pe maghiari cu rușii, care zice-se că adulmecând alcool, au dat iama la borcanele cu piese anatomice. Iar după ce tot alcoolul se terminase, unul din soldați ar fi întrebat:
- Da „cracadil” nu aveți ?!
Și de atunci se folosește formol la conservarea pieselor anatomice.
Făcând un mic tur al holurilor catedrei de morfopat, profesorul respectiv ne arătă o grămadă de borcane de diferite dimensiuni cu tot felul de piese anatomice conservate în formol. De la diverse organe malformate, trecând prin patologia ce se poate dobândi în cursul vieții și terminând cu tot felul de fetuși arătând care mai de care a alien.
Cică până la al doilea Război Mondial piesele erau conservate în alcool, dar colecția de până atunci a catedrei a rămas în urmă când Universitatea s-a refugiat la Sibiu din cauza ocupației maghiare din 1940. După august 1944 i-am schimbat pe maghiari cu rușii, care zice-se că adulmecând alcool, au dat iama la borcanele cu piese anatomice. Iar după ce tot alcoolul se terminase, unul din soldați ar fi întrebat:
- Da „cracadil” nu aveți ?!
Și de atunci se folosește formol la conservarea pieselor anatomice.
pfffff... oare de ce ti-ai adus aminte de "povestea" respectiva tocmai acu ?
RăspundețiȘtergerepovestirea ta m-a facut sa-mi aduc aminte cu drag de morfopat si domnul doctor Gheban, care nu facea niciodata prezenta, dar amfiteatru era intotdeauna plin...
RăspundețiȘtergerePovestea asta ne-a fost spusă de însuși prof. Florescu, spaima anului III la vremea aceea, dar un profesor extraordinar.
ȘtergereGeneratia mea nu l-a mai prins pentru ca iesise la pensie chiar in acel an, asa ca majoritatea dintre noi am rasuflat usurati; dar mi-am dat seama ca a fost un profesor si un om deosebit atunci cand am ascultat discursul indurerat pe care l-a tinut domnul doctor Gheban dupa moartea lui.
ȘtergereMi-ai amintit de un alt banc despre rusi si bautura, unde cantitatile evolueaza cumva diferit.
RăspundețiȘtergereUn rus prinde pestisorul de aur, care se ofera sa ii indeplineasca trei dorinte.
Prima dorinta este ca pe Volga sa nu mai curga apa, ci votca. Dorinta e indeplinita, rusul soarbe cu pofta pana seaca fluviul, apoi trece la dorinta a doua: Marea Caspica sa fie in intregime din votca. O da gata si pe asta, dupa care apare din nou pestisorul, intrebandu-l despre a treia dorinta.
- Inca 100 de votca, te rog!