O zi de infarct
Ultima săptămână am lucrat exclusiv pe primiri urgențe, o secție de care îmi este din ce în ce mai mare lehamite după ce de prin noiembrie numărul de gărzi a crescut mai mult decât mi-ar plăcea.
Cum totuși niciodată nu le poți știi pe toate, chiar și dacă ești chefarzt cu testicule din titaniu, orice zi nouă aduce cu sine ceva nou. Și noi învățăminte de tras și băgat la tărtăcuță. Voi povesti așadar despre una din acele zile de pe urgență care s-a desfășurat în zodia nefastă a infarctului miocardic.
Anul trecut secția noastră de urgențe a fost certificată Chest Pain Unit, o chestie care dă foarte bine la renumele întregului spital, noi fiind singurii din zona de nord-vest a Germaniei cu această certificare de la Bremen spre Olanda. Chest Pain Unit înseamnă gestionarea rapidă și standardizată a pacienților cu dureri toracice, fiind organizat cu dedicație pentru bolnavii cardiaci. Cică s-a demonstrat statistic că pacienții cu infarct miocardic care sunt tratați într-un Chest Pain Unit au rezultate mult mai bune pe termen lung față de spitalele fără această certificare. Eu unul însă nu aș crede nicio statistică pe care nu am falsificat-o personal.
Așadar se prezintă la urgență un nene de 48 de ani care avusese o lipotimie. Asistenta de la triaj l-a marcat cu galben în sistem, așa că nu mi-am făcut mari probleme. M-am gândit că o fi vreunul din acei pacienți care vin la spital de dragul de a-și face un check-up fără a avea o problemă acută. În lista de așteptare mai era o tanti, marcată și aia cu galben, dar care încă nu trecuse prin rutina de internare (recoltare de sânge, măsurarea parametrilor vitali, EKG). Prin urmare m-am decis să-l văd pe nenea cu lipotimie. Am intrat în sala de consultație chiar în momentul în care asistenta îi făcea EKG... iar ce se vedea acolo mi-a depășit orice așteptare: supradenivelare de segment ST în derivațiile toracice. Nenea nu avea nici pe dracu, nu-l durea în piept, nu avea dispnee. Dă-i heparină, dă-i aspirină, sună oberarztul de pe cardiologie. Pacientul nici nu s-a dezmeticit bine în spital că avea deja electrozii defibrilatorului aplicați profilactic pe torace și era dus în mare grabă în laboratorul de angiografie coronariană. Unde a încasat o dilatație și un stent nou-nouț pe RIVA, îngroșând rândurile bolnavilor cardiaci din Germania, condamnat la un pumn de pastile pe zi tot restul vieții.
După ce situația s-a mai calmat, pacientul ne-a povestit că în urmă cu câteva zile a avut dureri puternice de spate între omoplați, dar care s-au ameliorat spontan.
Lecția nr.1: în urgență nicio situație nu este banală, în spatele unor tablouri clinice puțin impresionante se pot ascunde stări patologice grave sau dezechilibre care trebuie corectate rapid
Lecția nr.2: infarctul miocardic rareori se prezintă tipic, ca la carte, așa cum se învață în facultate
Acesta a fost doar unul din cei vreo 5 sau 6 pacienți cu infarct care au venit în ziua aceea, unul din cei doi văzuți de mine. În mod normal avem unul, maxim doi pe zi.
Pe curând!
Cum totuși niciodată nu le poți știi pe toate, chiar și dacă ești chefarzt cu testicule din titaniu, orice zi nouă aduce cu sine ceva nou. Și noi învățăminte de tras și băgat la tărtăcuță. Voi povesti așadar despre una din acele zile de pe urgență care s-a desfășurat în zodia nefastă a infarctului miocardic.
Anul trecut secția noastră de urgențe a fost certificată Chest Pain Unit, o chestie care dă foarte bine la renumele întregului spital, noi fiind singurii din zona de nord-vest a Germaniei cu această certificare de la Bremen spre Olanda. Chest Pain Unit înseamnă gestionarea rapidă și standardizată a pacienților cu dureri toracice, fiind organizat cu dedicație pentru bolnavii cardiaci. Cică s-a demonstrat statistic că pacienții cu infarct miocardic care sunt tratați într-un Chest Pain Unit au rezultate mult mai bune pe termen lung față de spitalele fără această certificare. Eu unul însă nu aș crede nicio statistică pe care nu am falsificat-o personal.
Așadar se prezintă la urgență un nene de 48 de ani care avusese o lipotimie. Asistenta de la triaj l-a marcat cu galben în sistem, așa că nu mi-am făcut mari probleme. M-am gândit că o fi vreunul din acei pacienți care vin la spital de dragul de a-și face un check-up fără a avea o problemă acută. În lista de așteptare mai era o tanti, marcată și aia cu galben, dar care încă nu trecuse prin rutina de internare (recoltare de sânge, măsurarea parametrilor vitali, EKG). Prin urmare m-am decis să-l văd pe nenea cu lipotimie. Am intrat în sala de consultație chiar în momentul în care asistenta îi făcea EKG... iar ce se vedea acolo mi-a depășit orice așteptare: supradenivelare de segment ST în derivațiile toracice. Nenea nu avea nici pe dracu, nu-l durea în piept, nu avea dispnee. Dă-i heparină, dă-i aspirină, sună oberarztul de pe cardiologie. Pacientul nici nu s-a dezmeticit bine în spital că avea deja electrozii defibrilatorului aplicați profilactic pe torace și era dus în mare grabă în laboratorul de angiografie coronariană. Unde a încasat o dilatație și un stent nou-nouț pe RIVA, îngroșând rândurile bolnavilor cardiaci din Germania, condamnat la un pumn de pastile pe zi tot restul vieții.
După ce situația s-a mai calmat, pacientul ne-a povestit că în urmă cu câteva zile a avut dureri puternice de spate între omoplați, dar care s-au ameliorat spontan.
Lecția nr.1: în urgență nicio situație nu este banală, în spatele unor tablouri clinice puțin impresionante se pot ascunde stări patologice grave sau dezechilibre care trebuie corectate rapid
Lecția nr.2: infarctul miocardic rareori se prezintă tipic, ca la carte, așa cum se învață în facultate
Acesta a fost doar unul din cei vreo 5 sau 6 pacienți cu infarct care au venit în ziua aceea, unul din cei doi văzuți de mine. În mod normal avem unul, maxim doi pe zi.
Pe curând!
Sa inteleg ca si pe acolo statisticile se fac tot ca la noi?
RăspundețiȘtergere