Gafă

       Weekend-ul trecut am fost din nou de gardă. Nimic deosebit până acum. Ineditul a constat în faptul că a fost liniște! Duminică după-masa mi-au venit doi pacienți în urgență, pe care i-am trimis după analize înapoi acasă.

       Despre unul dintre acești pacienți voi scrie mai pe larg în postarea asta. Un nene de vreo 50 de ani este trimis de ambulatoriul de urgență (un fel de medic de familie care are deschis în weekend și de sărbători) cu suspiciune de cancer pulmonar. Nu fumase o țigară în viața lui.

       Din anamneză totul se potrivea perfect cu o banală viroză respiratorie, iar analizele de rutină mi-au întărit convingerea. Plămânii erau complet liberi la auscultație și percuție. Și cu toate astea, colegul din ambulatoriul de urgență a auscultat ceva, a percutat ceva și a ... fătat un diagnostic de cancer pulmonar. Fără analize, fără „poză”. M-am uitat la acest om, care somatic nu avea mare brânză, dar psihic era complet distrus de ceea ce tocmai auzise înainte să se prezinte la mine în urgență. Radiografia pulmonară a fost complet normală. Cu alte cuvinte, dacă ar fi fost un cancer suficient de mare acolo cât să poți să-l percuți, trebuia să se vadă obligatoriu pe radiografie.

       I-am explicat pe larg tot ce am găsit, inclusiv faptul că nu pot pricepe de unde a scornit acest diagnostic colegul care l-a trimis. Omul nu a părut impresionat, era în continuare șocat de posibilitatea de a avea cancer. Psihic era o legumă. L-am trimis acasă cu paracetamol și repaus la pat câteva zile.

       Nu pot să-mi explic ce a fost în capul colegului care l-a trimis în urgență. Dacă bănuiești că are ceva malign, taci din gură până știi sigur, până ai raportul anatomopatologic în mână. Cuvintele odată spuse nu le mai poți lua înapoi. Pacientul putea fi trimis cu suspiciune de pneumonie, de exemplu, și tot primea o „poză” la plămâni.

       Dacă pacientul în cauză mai avea probleme acasă, dacă avea vreo depresie sau mai știu eu ce neplăceri în viața de zi cu zi și diagnosticul acesta îi punea capac? Dacă în loc să vină la spital se arunca de la etaj? Dacă avea vreo patologie cardiologică încă nediagnosticată și făcea vreun infarct? Câți dintre noi pun de rutină în timpul anamnezei astfel de întrebări, mai ales dacă pacientul nu a avut vreodată alte simptome?

       Eu i-aș fi suspendat licența acelui medic pentru o lipsă crasă de profesionalism.

Comentarii

  1. alt exemplu, din experienta personala: pacienta cu dureri de gat, adica faringita, laringita, trimisa de un "istet" cu suspiciune de cancer esofagian... si tot asa, terminata psihic.
    alta: uín ultimele garzi, vine cu trimitere de la medicul de familie, "D dimere crescut" ... nu avea nici pe dracu... si d dimere erau 1.5, .... normalul sub 0,5... nu voia sa plece acasa, ca ei i-a spus medicul de familie ca "trombose-wert2 e crescut... cum am priceput, medicul respectiv face d dimere de rutina... de multe ori im doresc sa fiu si eu medic de familie. daca asa o prostie se plateste, pai cel care are cat de cat habar de medicina e imparat!!
    Iulia

    RăspundețiȘtergere
  2. Eii,mi s-a-ntamplat si mie:suspiciune de TBC pulmonar,sarcoidoza,neoplasm,limfom Hodgkin...si de fapt era o pneumonie,bine diagnosticata de medicul de familie,care impacienta,ma trimite la ambulatoriul de specialitate,unde-n urma unei radiografii simple incep suspiciunile de mai sus.Ajung la "Marius Nasta"-Bucuresti,intr-o dimineata ploioasa de 24 mai 2012 si dupa 6 ore de asteptare,timp in care interactionez incognito cu semenii mei,cinstiti...mi se executa un lavaj traheo-bronsic pentru prelevare de celule...dupa 1 luna timp in care fac un computer tomograf,jumate decontat/jumate pe banii mei la trimiterea urgenta a unui Profesor din Facultate:"domn'Profesor sa va dea D-zeu SANATATE!!!"ca nu m-ati lasat in plata colegilor...aflu ca nu am nimic.Intre timp,mi se spune "la oral"ar trebui sa iei,sa inghiti ceva-Zinat/Augumentin?azitromicina-dar nu-ti recomand...Ajung dupa rezultate la Dr.-ul De la Filaret,frumos barbat de altfel cu un albastru infinit al ochilor,ce ma fermecase atunci;la scurt timp,mi-a trecut.Rezultat negativ-la 60 de zile,recunosc,am abandonat ideea de a ma mai duce-mediul Lowenstein,il cunoastem.Si,ca ar putea sa-mi faca o mediastinoscopie,imi infinge ,la propriu un aratator in spatiul destinat investigatiei si scapandu-mi "porumbelul"din gura prin care-l anunt ca lucrez in bransa...din zmeu se transforma-n Fat Frumos.Numai ca eu nu mai sunt demult Ileana Cosanzeana,ci Baba Cloanta!Ii multumesc pentru amabilitate si timpul alocat mie,pacientului roman si plec.Computerul tomograf nu a relevat nimic la nivel pulmonar,a gasit mici chichite prin alte parti.Tot ce stiu e ca azi e ziua lui Domn'Profesor de la Facultate:Manole Gheorghe-lui chiar trebuie sa ajung sa-i duc o sticla de Whisky!!!Pe 24 mai 2012 la ora 16 aveam examenul la Nutritie/Igiena si dietetica:l-am luat cu 10,ca la licenta!!!Beleaua e ca depresia de atunci,gandurile negre,nu se pot uita prea usor;poate doar sa ma resemnez cu fraza unui coleg "Doamna,mai bine sa exageram,decat sa trecem peste ceva..."si daca ma sinucideam?!

    RăspundețiȘtergere
  3. Medicii de familie nu fac D-dimeri ca procedura de rutina, casa de asigurari nu plateste.

    Iar zilele trecute, facand eu Vertretung aici la Hausarzt imi vine din clinica, proaspat externata de la urgenta, o doamna pe care o cunosteam cu dg de cancer mamar sub terapie neoadjuvanta, inca neoperat, cu dureri in mana de pe partea cu cancerul, mana umflata, rosie-vanata, D-dimeri facuti in urgenta cam pe la 3.9, daca ma ajuta memoria, sonografic exclusa tromboza, tratament cu ibuprofen. A primit o doza de clexane in seara anterioara. Si acuma venea cu recomandare de limphdrainage!!!! Era sa cad de pe scaun. I-am prescris clexane doza terapeutica, am trimis-o la inca o sonografie la alta clinica, a venit si aia negativa, nici o tromboza, DD psihosomatic pe baza de boala maligna. No shit! Mana vanata e psihosomatic??? (Tanti dealtfel super echilibrata prin comparatie cu alte dude). Alta tura de sono la DKD Wiesbaden, plus CT, aia au gasit pana la urma tromboza, yep, au sunat-o pe doctorita posesoare de cabinet sa o laude pentru 'hartnäckigkeit'.

    RăspundețiȘtergere
  4. Alta: merge sotul personal la ceva medic de familie cu rosu in gat, vine inapoi alb-galben, mai mult mort decat viu, ca i-a spus ca are hepatita cronica B sau C! Eu, interzisa. No, face omul analizele, normal ca ies negative. Asta mai mult ca sa fie el linistit, ca nu credea in ruptul capului ca aia s-a inselat. Ce avea de fapt: amigdalita.

    Aceeasi doctorita de mai sus: eu, cu o gripa ca la carte, febra si toate alea, nu ma tineam pe picioare, imi trebuia reteta de antibiotic. Aia imi face analiza de urina si imi spune ca am... diabet!!! Soc total. Da-i cu testele de glicemie, toleranta la glucoza, toate alea. Eu, necomplianta, ii explic ca tocmai bausem suc de struguri cu vreo 10 minute inainte sa vin la ea, o chestie anormal de dulce si scarboasa. Replica: 'Bine, ne vedem cand o sa ai nevoie de insulina'. Inutil sa mai spun ca nu ne-am mai vazut de atunci, sa tot fie vreo 8 ani. Si nici diabet nu am :)).

    Aceeasi geniala: pacienta varstnica, tromboza, cu repetitie sub anticoagulant. 'Ai cancer'. A terminat-o psihic. Avea fibrilatie atriala. Vizibila cat China pe EKG... numai ca ala l-a facut pacienta in clinica, undeva dupa 'nspe mii de analize pentru excluderea tumorii.

    Salutari din Rhein-Main-Gebiet!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum ajungi medic în Germania - Partea I: limba germană

Cum ajungi medic în Germania - Partea a XI-a: alte informații

Cum ajungi medic în Germania - Partea a VII-a: despre Approbation