Cluj

       Scriu această postare pentru că mi s-a făcut dor. Și vreau să-mi aduc aminte.


       Clujul este locul unde a început totul. Într-o seară de 4 octombrie 2005 căutam cu disperare o chirie. Cursurile începuseră pe 3. Abea mă întorsesem din Polonia, unde frustrat din cauza unor birocrați renunțasem la un loc la medicină cu bursă de stat. A fost o mică telenovelă în spatele unei decizii care m-a legat definitiv de Cluj și care mi-a oferit în final cei mai frumoși 6 ani pe care i-am avut până acum.

       Primul contact cu strada Clinicilor m-a făcut să mă simt ca în prima zi de liceu la „Bastilia” din Constanța cu patru ani înainte, dar amplificat de cel puțin o sută de ori. Habar nu aveam pe ce lume mă aflam, eram suspendat cumva în niște împrejurări ireale. Apoi, după câteva zile într-o cameră cu strictul necesar, cu părinții plecați mai departe spre casă, trăind mai mult inerțial-vegetativ decât conștient-rațional, m-am trezit la realitate și am început să înot singur printre valurile de oameni din Cluj.

       Orașul și tremurul său vital nu le-am descoperit însă decât mai târziu, când, în anul III, m-am mutat în cămin în complexul Hașdeu. Eram mult mai aproape de centru, de zona pietonală proaspăt renovată, de Casa de Cultură, de Operă, de străduțele alea mici din jurul Pieței Unirii, pe care nu găsești mari minuni, dar pe care e o minune însăși să te poți plimba.

       În cei șase ani au fost multe premiere. Prima petrecere studențească, prima beție în care ți se rupe filmul. Primul pas făcut în spital, nu pentru a căuta ajutor, ci pentru a da ajutor. Prima palpare stângace a unui abdomen, prima auscultație a unui torace fără a avea cel mai mic habar ce trebuie să se audă acolo, prima puncție venoasă și prima venă spartă. Primii prieteni adevărați și primele animozități. Prima plimbare prin ploaie în miezul unei nopți de decembrie, primul „te iubesc” spus în șoaptă pe un oarecare hol de spital.

      Nu în ultimul rând, Clujul mi-a scos acei oameni în cale fără de care aceste amintiri frumoase nu ar fi fost posibile. Acei oameni împreună cu care am băut examenele luate, dar și cele picate, acei oameni cu care am băut pur și simplu indiferent de motiv. Timp în care ne contraziceam pe orice temă de la nu știu ce detaliu de fiziopatologie până la politica externă din Burkina Faso, râzând și înjurându-ne în același timp. După care ieșeam din cârciumă mai buni prieteni decât atunci când am intrat.

Pe voi ce amintiri vă leagă de Cluj?

Comentarii

  1. Facultatea, munca intre cursuri. Apoi lunile smulse intre Germania si Cluj
    Acum Clujul inseamna: familie, foarte putini prieteni, afaceri, stres, migrene, camera de comert, finante, banci,momente de relaxare si de nebunie.
    Un psihiatru bun imi trebuie, cred ca peste psiholog sar :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe mine nici una pt ca sunt studenta in Mures, dar amintirile din facultate mi se par a fi comune... nu sunt decat cu un picior in anul IV asa ca " primele " au trecut :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Sincer sa fiu..am fost si eu o data...si am ramas placut surprins de acel oras. Poza este foarte sugestiva!

    RăspundețiȘtergere
  4. " În cei șase ani au fost multe premiere. Prima petrecere studențească, prima beție în care ți se rupe filmul. Primul pas făcut în spital, nu pentru a căuta ajutor, ci pentru a da ajutor. Prima palpare stângace a unui abdomen, prima auscultație a unui torace fără a avea cel mai mic habar ce trebuie să se audă acolo, prima puncție venoasă și prima venă spartă. Primii prieteni adevărați și primele animozități. Prima plimbare prin ploaie în miezul unei nopți de decembrie, primul „te iubesc” spus în șoaptă pe un oarecare hol de spital."

    Aproape toate mă leagă și pe mine de Cluj, dar cum sunt numai anul al III-lea sunt convis că până voi termina cei 6 ani amintirile se vor înmulți :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum ajungi medic în Germania - Partea I: limba germană

Cum ajungi medic în Germania - Partea a XI-a: alte informații

Cum ajungi medic în Germania - Partea a VII-a: despre Approbation