Moarte

       În spital nu se face toată lumea bine. Ca medic nu îi poți scăpa pe toți cei care îți calcă pragul. În spital se mai și moare. Am constatat că moartea e un proces, nu un eveniment singular. E un lanț de dezechilibre, mai mult sau mai puțin reversibile, cu același punct terminus pentru toată lumea.

       Moartea este un proces care frecvent începe cu mult timp înainte ca o problemă să devină acută. Ai încetat de la o vreme să te mai urci pe cântar, pentru că știi oricum că o să îți arate peste 100 de kg. Ai fumat mai departe și după diagnosticul de bronșită cronică obstructivă sau după un infarct. Se mai pot da multe exemple în care oamenii și-o fac cu mâna lor timp de zeci de ani câteodată.

       Orice comentariu pe marginea anumitor comportamente dăunătoare este de prisos. Informația este pretutindeni disponibilă, fiecare este responsabil pentru propria bunăstare și e liber să ia decizia cea mai potrivită pentru sine. Medicul nu este nici polițist, nici popă, nici autoritatea morală supremă care să dea decrete despre ce e bine și ce e rău. Dar în aceste circumstanțe tot ce putem face într-o situație acută este deseori numai menținerea sub control a daunelor provocate. Ceea ce nu întotdeauna este ușor sau posibil sau de durată.

       Așadar, alegeți din meniu ce vă place... infarct miocardic, insuficiență cardiacă, diverse cancere, accident vascular cerebral, ciroză hepatică etc. Sau poate e de preferat un accident de circulație?

Comentarii

  1. Era o vorba: Nu manca, nu bea, nu fuma, nu pierde noptile la petreceri. Traieste ca si cum ai fi bolnav, ca sa mori sanatos.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fiecare e responsabil pentru propria bunăstare, eu nu am de gând să fac pe polițistul. Prin urmare, nu ai decât să faci ce vrei și să nu te simți vinovat când citești textul acesta, cum fără îndoială te simți din moment ce scrii acest comentariu.

      Ștergere
    2. Ar fi si culmea sa faca doctorul pe politistul, sa-si fure singur painea de la gura. Tot ce ai specificat mai sus in materie de boli / afectiuni, ii atinge si pe cei care au comportamente "nedaunatoare". Legea porcariei universale, parca ii zice.

      Ștergere
  2. Salut Marius! Stiu ca sunt off-topic si stiu ca informatia asta o puteam gasi si in alta parte, dar as vrea sa stiu cat de mult se uita angajatorul in germania la notele pe care le obtine un student in romania. Adica, daca vrei sa intri in rezi pe chirurgie, se uita sa vada cat ai luat la chirurgie in facultate?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu m-am gândit niciodată la chestia asta, dar mi se pare absurd. În cele din urmă felul în care te prezinți în perioada de probă este cel mai relevant. Degeaba știi chirurgie de 10 dacă nu te descurci cu echipa și cu pacienții.

      Ștergere
  3. Buna Marius, as avea si eu o intrebare, tot off-topic. Din ce an de rezidentiat esti lasat singur in garzi, sa te descurci cum poti, fara medic mai mare la care sa dai fugutza? Cam ce atributii ai la inceput?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am făcut gardă singur pe urgență de la sfârșitul celei de-a treia luni. În principiu, mai ales la spitalele mici ești cam tot timpul singur în gardă. Medicul primar este disponibil la telefon și vine în spital dacă e nevoie de intervenție imediată, cum ar fi la mine pe interne de exemplu, o hemoragie digestivă acută sau un infarct de tip STEMI.
      Dacă faci față, ai aceleași atribuții ca toți ceilalți rezidenți. Te ocupi de o parte din secția normală (faci vizita, iei sânge, scrii scrisorile medicale de externare, neclaritățile le discuți cu superiorii), mai faci între timp rotații în urgență și, în anii mai mari, în departamentul de diagnostic (ecografie de exemplu).

      Ștergere
    2. Multumesc pentru raspunsul prompt. Eram chiar curioasa cum sta treaba cu garzile in Germania. Stiu ca e bine sa inveti sa te descurci cat mai repede cu putinta, dar totusi dupa doar 3 luni, mi se pare ca e cam repede sa te lase singur (spun asta amintindu-mi de cunostintele practice pe care le aveam dupa doar 3 luni de rezi, teoria ca teorie, dar practica e cu totul altceva). Deci din punctul asta de vedere, macar in Romania medicul mare ramane in spital, chiar daca nu iti permiti sa-l deranjezi pentru orice. Din punct de vedere legal a cui e responsbilitatea pentru ceea ce se intampla in garda?

      Ștergere
    3. În Germania ți se dă din start mult mai multă responsabilitate în comparație cu România. În țară nu am practicat, dar din ce am văzut în facultate, rezidenții umblau ca niște cățeluși după medicul primar și executau ordine, fără să ia decizii pe cont propriu. Ori tocmai așa înveți. Făcând, repetând, eventual greșind și luând totul de la capăt.
      În cazul rezidenților, primul responsabil pentru eventuale cazuri de malpraxis este spitalul în sine. Rezidenții sunt asigurați de malpraxis de către spital până la o sumă de 600.000 de euro (dacă nu mă înșel). Într-un caz de malpraxis, suma asta este relativ mică, așa că de obicei este nevoie de o asigurare suplimentară, nai ales în specialitățile chirurgicale. Pe interne, unde sunt eu, treaba este relativ simplă. Când ai o situație în care nu te descurci, ori suni un coleg mai experimentat, dacă ai posibilitatea, ori suni medicul primar responsabil, care apoi ia decizia necesară. Dacă nu ai dat telefon într-o astfel de situație (iar asta e pură inconștiență) și se ajunge la consecințe severe, ești implicit și responsabil.
      Pe de altă parte nici spitalul nu te trimite direct pe front, dacă nu ești pregătit. Am colegi străini, care lucrează de mai bine de 8 luni și care încă nu au făcut o gardă, totul se rezumă la cât de repede progresezi.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum ajungi medic în Germania - Partea I: limba germană

Cum ajungi medic în Germania - Partea a XI-a: alte informații

Cum ajungi medic în Germania - Partea a VII-a: despre Approbation