Hai să colaborăm!

       De când la spitalul nostru s-a înființat o linie permanentă de gardă la angiografie coronariană, s-au semnat și câteva colaborări pe acest domeniu cu alte spitale mai izolate de prin zonă. Adică bolnavii cardiaci care se prezintă la ei și au nevoie de angiografie ne sunt trimiși nouă.
       Ca să nu fac reclamă proastă, o să denumesc cele două orășele Cucuieții din Mlaștină și Împrăștiații de pe Coastă. Cele două spitale cu care colaborăm sunt la fel de dotate pe partea de cardiologie ca oricare alt spital, singurul lucru care le lipsește fiind camera de angiografie coronariană. Dacă anul trecut colegii de acolo se mai sinchiseau să-i investigheze un pic pe pacienții mai puțin gravi înainte să-i trimită la noi, anul ăsta au început să ne trimită pe bandă rulantă cam orice mișcă și are în istoric o urmă de dureri în piept.

       Pentru cine nu știe medicină și îmi urmărește blogul doar ca fapt divers, orice pacient cu dureri relevante în piept care se prezintă în urgență este tratat inițial ca posibil infarct și tratat în consecință. Adică îndopat cu anticoagulante și morfină până ai analizele în mână (ceea ce poate dura cam până la 2 ore).

       Eh, în ultima vreme colegilor de la cele două spitale li s-a cam urcat la cap că luăm tot fără comentarii și au început să trimită și pacienți care nu erau acuți, câteodată chiar și cu elicopterul, numai ca să ajungă la noi și să li se spună că nu au nimic la inimă și că pot pleca înapoi de unde au venit. În principiu, un pacient acut este cu infarct de tip STEMI (criteriu EKG) sau de tip non-STEMI cu instabilitate circulatorie. În rest, un non-STEMI poți să-l mai ții 72 de ore până îi faci angiografia coronariană, dacă e stabil.

       Și așa se face că am avut și eu „onoarea” în gardă să discut o colegă destul de decompensată la telefon, că are un pacient cu dureri în piept și că i-a dat aspirină și heparină și tot nu îi trec durerile. Nu are enzime crescute în sânge, dar nu se simte bine. Eu întreb: dar alte cauze de dureri toracice ați exclus (mai sunt vreo câteva zeci care nu au legătură cu inima)? Păi nu. Dar morfină i-ați dat? Păi nu. Dacă aveți pretenția că are angină pectorală dați-i morfină și vedeți ce se întâmplă. Ecocardiografie i-ați făcut? Păi nu.
       Până la sfârșitul gărzii nu am mai auzit nici pâs de la spitalul respectiv. Trebuie totuși să menționez că nu ne împotrivim prea tare în cazul în care cele două spitale colaboratoare vor să ne trimită pacienți, pentru că dacă e totuși vorba de un infarct, nu e bine să-i ai la una-două ore distanță de cel mai apropiat aparat de angiografie, în caz că apar complicații.

       Astfel a apărut o poantă printre cardiologi: nu ne mai deplasăm niciodată în cele două orășele că sigur facem infarct!

Pe data viitoare!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum ajungi medic în Germania - Partea I: limba germană

Cum ajungi medic în Germania - Partea a XI-a: alte informații

Cum ajungi medic în Germania - Partea a VII-a: despre Approbation