Raport de pe oncologie

       În cele câteva luni de când am făcut de voie, de nevoie rotația pe oncologie m-am lamentat de una și de alta. Patologia e nu știu cum, bolnavii sunt nu știu cum. Primarul e al dracu. Dar până la urmă și cancerele astea trebuie tratate de cineva. Pentru mulți bolnavi însă abea după operație începe greul.

       Am învățat totuși, cu toată „împotrivirea” mea, multe lucruri noi. Pacienții sub chimioterapie pot dezvolta o grămadă de complicații și trebuie tot timpul să te gândești în mai multe direcții când ceva nu merge cum trebuie. Dar înainte de toate am avut ocazia să particip la tratamentul unor boli după cele mai noi metode și cu cele mai noi medicamente. Am însoțit pacienți prin tratamente agresive, încercând simultan să-mi maschez lipsa de experiență și să reconfortez un psihic măcinat de întrebări existențiale și efecte secundare ale chimioterapeuticelor, dar și de izolarea într-o rezervă din cauza perioadei prelungite de aplazie (perioadă de zile până la săptămâni în care măduva osoasă nu mai produce celule și grevată de un risc înalt de infecție).

       Bolile hematologice (leucemii, limfoame) sunt ceva mai complicat de tratat tocmai pentru că se ajunge la perioade prelungite de aplazie, timp în care pacienții trebuie obligatoriu să rămână la spital. Ca rezident ești acolo în linia întâi. Tu îi atârni pacientului perfuziile cu citostatice, tu îi monitorizezi evoluția, medicul primar doar vine o dată pe zi să întrebe ce mai e nou și, eventual, să mai dea un „autograf” pe următoarea schemă de citostatice.

       Tot ce-am învățat în ultimele luni va fi supus unei testări începând de săptămâna viitoare, când vom începe tratamentul unui pacient cu limfom Burkitt, un limfom foarte agresiv. Iar la fel de agresivă este și schema de chimioterapie, cu un grad mare de toxicitate. Totul trebuie să decurgă ca la carte, altfel facem mai mult rău decât bine.
       Și tocmai când începeam să mă prind și eu cum funcționează treaba la oncologie, mă trezesc că peste două săptămâni trebuie să încep terapia intensivă... ordin de la șefu.

Comentarii

  1. felicitari!
    si felicitari sefului, ca se ocupa de voi sa faceti rotatie !
    Iulia Calin

    RăspundețiȘtergere
  2. cred ca esti ff ocupat dar tot imi pare rau ca scrii din ce in ce mai rau
    te admir pt. seriozitate poate poti sa ne povestesti si lucruri mai simple
    das Leben ist nicht nur Arbeit nicht wahr?
    viel Spass

    RăspundețiȘtergere
  3. Salut!

    Iti urmaresc blogul de foarte mult timp si cred ca am citit cam tot ce ai scris pe aici. Din cate am inteles, tu ai vrea sa faci rezidentiatul pe Gastro, dar vad ca ajungi de la gastro, prin rotatie la oncologie, si acum la terapie intensiva. Imi poti explica te rog mai exact cum functioneaza in Germania sistemul acesta de rezidentiat? Astept cu interes postarile legate de terapie intensiva, pentru ca asta as vrea eu sa fac, in Romania sau in Germania, cum am noroc.
    Multumesc anticipat !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Toate specialitățile astea intră sub marea umbrelă a medicinei interne și curicula germană pentru specialitatea medicină internă specifică explicit că trebuie să ai cunoștințe din toate ramurile, inclusiv oncologie. Terapia intensivă este de asemenea impusă de această curiculă (minim 6 luni). Însă acolo ne ocupăm strict de partea de interne a pacienților critici, respectiv septicemii, infarct miocardic acut, BPOC decompensat, hemoragii digestive etc.

      Ideea e că medicina tinde foarte mult spre supraspecializare și există în spitalele mari din Germania mai multe secții de ATI, fiecare cu profilul ei: una se ocupă numai de partea de postoperator, alta numai de interne, alta numai de patologie neurologică (așa-zisele Stroke Unit), alta de politraumatizați și așa mai departe. Chiar și la mine la spital, care este de mărime medie, avem trei secții de ATI (postoperator, Stroke și interne). Treaba cu rotația pe ATI există nu numai la interne, ci și la neurologie sau chirurgie.

      Tu dacă vrei să faci ATI, în Germania vei intra cel mai probabil pe o secție de postoperator și vei face cam aceleași chestii care se fac și în România.

      Ștergere
    2. Multumesc mult pentru lamuriri.

      Spor la treaba !

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum ajungi medic în Germania - Partea I: limba germană

Cum ajungi medic în Germania - Partea a XI-a: alte informații

Cum ajungi medic în Germania - Partea a VII-a: despre Approbation