Scrisoare din armată
După cum scriam în urmă cu ceva vreme, din ianuarie a început rotația mea la soldăței. Pardon, la spitalul militar cu care avem parteneriat. Și am început să învăț mai în detaliu despre diabet și BPOC.
Te-ai aștepta ca viața în militărie să fie ceva mai grea decât în sfera civilă... Nimic mai departe de adevăr. Într-adevăr programul începe la 7 dimineața și primele două săptămâni au fost criminale cu trezitul la 6 fără ceva în fiecare zi. Însă aici s-a și terminat lista cu (relative) probleme. Pe secție suntem patru medici la 30-35 de paturi, ceea ce se traduce printr-o... să spunem că niciodată nu mi-am închipuit că o să mă plâng de prea puțină muncă. Pe la civili eram obișnuit să fiu în priză timp de minim 8 ore, aici dacă stau în pauză o oră în loc de jumătate de oră nu numai că nu stau pe timpul meu, dar nici nu prea îmi simte nimeni lipsa de pe secție.
Se pare că treaba cu lucratul la stat, „timpul trece, leafa merge” se aplică și la armata germană. Majoritatea angajaților o iau încet, încetișor, încetinel și pe loc. Iar burțile și fundurile lor cresc invers proporțional.
Pe partea medicală mi se pare că militarii sunt un pic cam obsesivi cu interpretarea parametrilor de laborator, lucru care se soldează de obicei cu investigații care, după părerea mea, nu au rost, atrag costuri mai mari și prelungesc inutil durata de internare. Fiecare troponină crescută cu 0.01 unități peste intervalul normal este investigată până în pânzele albe fără a lua în considerare factorii de eroare (insuficiență renală, cardiacă, puseu hipertensiv etc). La pacienți de 90 de ani și peste se insistă pe angiografia coronariană, când este limpede că astfel de pacienți nu mai profită decât rareori de pe urma investigațiilor invazive. Cu alte cuvinte, nu-i lași să moară de inimă și de bătrânețe la 90 de ani ca să le provoci un accident vascular cerebral în timpul angiografiei.
Pe curând!
Te-ai aștepta ca viața în militărie să fie ceva mai grea decât în sfera civilă... Nimic mai departe de adevăr. Într-adevăr programul începe la 7 dimineața și primele două săptămâni au fost criminale cu trezitul la 6 fără ceva în fiecare zi. Însă aici s-a și terminat lista cu (relative) probleme. Pe secție suntem patru medici la 30-35 de paturi, ceea ce se traduce printr-o... să spunem că niciodată nu mi-am închipuit că o să mă plâng de prea puțină muncă. Pe la civili eram obișnuit să fiu în priză timp de minim 8 ore, aici dacă stau în pauză o oră în loc de jumătate de oră nu numai că nu stau pe timpul meu, dar nici nu prea îmi simte nimeni lipsa de pe secție.
Se pare că treaba cu lucratul la stat, „timpul trece, leafa merge” se aplică și la armata germană. Majoritatea angajaților o iau încet, încetișor, încetinel și pe loc. Iar burțile și fundurile lor cresc invers proporțional.
Pe partea medicală mi se pare că militarii sunt un pic cam obsesivi cu interpretarea parametrilor de laborator, lucru care se soldează de obicei cu investigații care, după părerea mea, nu au rost, atrag costuri mai mari și prelungesc inutil durata de internare. Fiecare troponină crescută cu 0.01 unități peste intervalul normal este investigată până în pânzele albe fără a lua în considerare factorii de eroare (insuficiență renală, cardiacă, puseu hipertensiv etc). La pacienți de 90 de ani și peste se insistă pe angiografia coronariană, când este limpede că astfel de pacienți nu mai profită decât rareori de pe urma investigațiilor invazive. Cu alte cuvinte, nu-i lași să moară de inimă și de bătrânețe la 90 de ani ca să le provoci un accident vascular cerebral în timpul angiografiei.
Pe curând!
la multi ani Mariusz, scuze pt familiaritate nu ne cunoastem sunt mai in varsta cu mult, am descoperit blog-ul tau iti multumesc pentru informatia pe care o postezi.
RăspundețiȘtergeream fost shortly in germania ca medic si a fost o experienta profesionala de ajutor , daca nu te superi it sugerez o abordare mai light..stiu ca e frustrant printre straini..nimeni nu e perfect nemtii nici atat...in rest enjoy!! carpe diem :)
iar in ro nu s-a schimbat nimic....................
Crede-mă, aceasta este o abordare light... Că aș putea să le dau în cap cu mai multe chestii decât am postat aici, dar na, am și eu un pic de autocontrol :)
Ștergere