Șoldul

       Astăzi am o povestire din facultate pentru voi. Abia terminasem anul II și îmi făceam practica de vară pe secția de ortopedie adulți. Unde în cea mai mare parte făceam figurație prin blocul operator sau mai țineam din când în când de depărtătoare în operație.

      Medicul primar care opera pe acolo era un tip foarte glumeț, dar care m-a și învățat câteva chestii interesante și practice. De exemplu cum să reduc o luxație de umăr. Cum să fac un bandaj Dessault. Cum să asist în operație. Cum să urlu la asistente ca să se miște treaba.

       La operațiile de proteză de șold, pacienții primeau de obicei anestezie spinală (o injecție în spate în zona lombară) nu totală. Practic erau treji, dar amorțiți de la brâu în jos. Și așa se face că într-una din zile aveam pe masă o tanti mai în vârstă, la care trebuia protezat șoldul stâng. Ne aflam deja bine în toiul operației, capul femural nativ era deja scos din articulație și extirpat, când îl aud pe medicul primar că scoate porumbelul pe gură: „Da' tanti, stângul te durea pe matale, nu-i așa?”

Pe data aviatoare!