Mă aflam duminica trecută... unde dracu în altă parte dacă nu în gardă la urgență. Din cauza creşterii razante a numărului de pacienți, mai nou suntem două persoane pe tură şi nu numai una. Pe la ora 16 mă pregateam eu frumos să predau garda și să plec acasă, când colega îmi spune că are o pacientă cu tahicardie ventriculară la o frecvență de 160 pe minut şi ca mai vrea să-i facă cardioversie electrică înainte de a pleca. Pentru cine nu știe ce e aia cardioversie electrică, imaginați-vă o defibrilare mai controlată, în sensul că șocul se dă cu o energie mai mică și sincronizat cu complexul QRS pe EKG. Tahicardia aia ventriculară, presupunând că nu provoacă instabilitate circulatorie, poate la un moment dat, dacă persistă suficient de mult timp, să degenereze în fibrilație ventriculară, care netratată e direct mortală. Ca tratament în acest caz se înțelege defibrilarea electrică imediată. De aia îi și zic...
