Punct și de la capăt

        După cum scriam în ultima postare acum prea multă vreme, treaba la noul spital a fost cam împuțită și m-am trezit cam din senin, dar nu complet de neînțeles, făcând comparații cu fostul loc de muncă. Că acolo aveam aia, aialaltă și încă vreo trei, patru chestii mișto. Așa că pe la începutul lui septembrie m-am apucat să compun o scrisoare de demisie pe care am prezentat-o șefului.

       Având o experiență nasoală la activ, am decis să nu mai risc o alta și am luat legătura cu primul spital la care am fost. Ca un făcut, ăștia aveau un loc liber, așa că formalitățile nu au mai durat mult, ba chiar s-au și bucurat că mă întorc. Știu că din punct de vedere profesional nu e cea mai grozavă alegere, dar după ce am încasat metaforic câteva scatoalce peste bot de la viață trebuie să mă regrupez pe undeva.

     Până la examenul de specialist pe interne mai am teoretic cam un an și jumătate, dacă va dura chiar atâta sau mai mult rămâne de văzut.

     Acum mă așteaptă iar un mutat și reluarea birocrației cu casa de asigurări de sănătate, casa de pensii, colegiul medicilor etc. etc. Că tot veni vorba de asta, abea terminasem pe la sfârșitul lui septembrie cu papetăria și scriptologia.

Pe data viitoare!