6 trepte spre interne

Postare pentru cei interesați de interne și subspecialități.

       În această postare voi scrie despre parcursul unui rezident pe interne de la început până la examenul de specialitate. Articolul se bazează pe experiența mea personală. Examenul de specialitate încă nu l-am dat, dar nici mult nu mai e până atunci (probabil august-septembrie). Voi reveni, bineînțeles, cu o postare separată.


      Buuuuuun. Să zicem că s-au aliniat astrele, a înghețat iadul, was auch immer, și un spital din Germania v-a oferit un post pe interne. Mai mult, s-a mai întâmplat și altă minune și v-a ieșit Approbation-ul la timp. Cu toate că, poate, ați urmărit fidel acest blog, chiar și în momentele de sublimă absență, încă nu știți la ce să vă așteptați.

       În primul rând trebuie să vă așteptați la multă muncă și ore suplimentare. Nu contează că ziua precedentă ați plecat acasă la 8 seara, când de fapt programul ar fi fost gata la 4. A doua zi se așteaptă de la voi să fiți cel târziu la ora 8 dimineața pe front.

       Perioada de probă este de obicei de 6 luni. În timpul perioadei de probă lucrați normal, sunteți plătiți normal. Contractul poate fi reziliat cu preaviz de două săptămâni. O regulă nescrisă spune că nu vă puteți lua concediu în acest interval (dar e posibil de la caz la caz).

1. Începutul
       În primele luni veți ara secția normală de interne de la un cap la celălalt. În Germania medicii se ocupă cel mai adesea de luat sânge și pus branule. Cu asta o să vă ocupați timpul cam o oră pe zi, zi de zi, în următorii minim 5 (cinci!) ani. În timp ce învățați din mers cum merge secția, pregătiți-vă de prima gardă după 6-10 săptămâni. Bineînțeles că puteți spune că e prea devreme, dar clinica se așteaptă la treaba asta din partea începătorilor nemți, iar voi sunteți tratați la egalitate. Mai ales în ceea ce privește responsabilitățile.

2. Prima gardă
       Prima gardă poate lua diferite aspecte. În spitale mari cu mai multe secții de interne vă ocupați de obicei doar de pacienții internați. În spitale mai mici vă veți ocupa și de urgențele care vin de afară. (Repet aici că în Germania nu există specialitate de urgență, ci cel mult un fel de competență. Fiecare specialitate se ocupă de propriile urgențe.)

3. Ecografie și alte manopere
      În cazul ideal ar trebui să învățați din primul an să faceți o ecografie abdominală de bază și apoi să vă perfecționați constant în această metodă. Pentru examenul de specialitate în medicină internă se cer: 500 de ecografii abdominale, 300 de ecografii doppler vascular, 150 de ecocardiografii, 150 de ecografii tiroidiene. Așa că ar fi bine să începeți din timp să vă faceți catalogul. De celelalte 100 de spirometrii, 100 de gastroscopii, 100 de colonoscopii, 50 de manopere de urgență (resuscitare, defibrilare, cateter venos central, intubare), 100 de puncții (pleură, paracenteză, biopsie osteomedulară, hepatică etc.) v-am pomenit? (Sursa: regulamentul de rezidențiat din Saxonia Inferioară, varianta din 01.04.2017)

4. Rotații pe alte subspecialități
       Partea asta probabil că nu e prea diferită față de situația din România. Va trebui să vă plimbați câte 3-6 luni prin celelalte subspecialități ale medicinei interne, în funcție și de ce vă poate oferi spitalul. În unele cazuri, mai ales când e vorba de spitale mici, pe durata specialității s-ar putea să fie nevoie să schimbați spitalul.

5. Terapia intensivă
      Asta a fost marea sperietoare pentru mine. Pentru specialitatea de interne, dar și subspecialități, trebuie să faceți 6 luni de terapie intensivă. Iar aici veți învăța, printre altele, să puneți catetere venoase centrale, să intubați și să vă descurcați cu ventilatoarele mecanice. După ce ați făcut treburile astea, vor urma și gărzi la terapie intensivă. Distracție plăcută!

6. Certificatul de protecție împotriva radiațiilor
        Pentru că în Germania pentru orice mărunțiș îți trebuie patalama, va trebui să faceți și un curs de protecția împotriva radiațiilor ionizante, încheiat cu un examen. Treaba asta trebuie actualizată la fiecare 5 ani. Administrația spitalului o să vă bată la cap periodic să vă actualizați certificatul. În cazul în care voi nu aveți certificatul respectiv și are loc un control, spitalul e bun de plătit amenzi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum ajungi medic în Germania - Partea I: limba germană

Cum ajungi medic în Germania - Partea a XI-a: alte informații

Cum ajungi medic în Germania - Partea a VII-a: despre Approbation