Mort da' fericit

Într-una din gărzile de la terapie intensivă mi-a adus salvarea un nene pe la 60 și ceva de ani după resuscitare. Nenea suferea de BPOC în stadiu avansat, fumase toată viața lui și continua să fumeze chiar dacă abia mai putea sufla.

În dimineața respectivă nenea nu a mai putut sufla. A picat lat de hipoxie și soția a chemat repede pe un vecin pompier care avea habar de resuscitare. Între timp a apărut și serviciul de urgență, și după vreo 20 de minute de resuscitare au restabilit circulația spontană și l-au transportat la spital, lăsându-l în grija mea (yaaay!).

La noi pe terapie dă-i cu ventilație mecanică, dă-i cu hipotermie, dă-i cu tot felul de catetere, care mai de care mai gros. În timp ce noi ne făceam de cap cu bolnavul, încercând să-l stabilizăm, nevasta aștepta într-un salon lângă secție. Într-un final am putut să o invit să își vadă soțul.

Reacția a fost total neașteptată. „Vai, că ce i-ați făcut! Vai, că nu și-ar fi dorit să fie ținut la aparate! Vai, dar vă rog să opriți aparatele!” Perfect de acord, dar cine a chemat repede salvarea când nenea a picat lat? Oricum cu BPOC avansat și 20+ de minute de resuscitare, prognosticul nu este doar rezervat, ci pur și simplu inexistent.

Înainte de a umbla la aparate trebuia oricum să vedem o hârtie numită nemțește Patientenverfügung, adică directiva de sănătate a pacientului. Acesta este un document în care fiecare pacient specifică ce măsuri medicale și ce terapii (nu) dorește în cazul în care nu este conștient și nu poate fi întrebat de medici. Acest document este juridic obligatoriu pentru medici, și nu ceea ce își dorește un aparținător sau altul.

În ziua următoare ne-a parvenit documentul cu pricina, în care era într-adevăr specificat că nu își dorește resuscitare, ventilație mecanică și alte asemenea măsuri de terapie intensivă.
Între timp cu toată coma indusă, mușchii pacientului prezentau tot felul de fibrilații și fasciculații și mioclonii, semn că creierul era terci din lipsă de oxigen din timpul resuscitării.

După ce ne-am pus toți de acord că nenea nu are, medical vorbind, șanse de a reveni la o viață cât de cât normală și având dorința legal exprimată a pacientului de a nu i se aplica măsuri de terapie intensivă, am convenit cu familia să oprim perfuzia de catecolamine și să trecem ventilația mecanică pe aer ambiental (adică 20% oxigen, față de 60% cât îi dădea aparatul până atunci).

Doamna, vizibil afectată, i-a pus soțului pe ultimul drum nu o lumânare la căpătâi (oricum nu e voie cu foc deschis la terapie intensivă), ci o țigară în gură. Noi, medici, asistenți, am rămas toți perplex. Iar doamna zice: toată viața a fumat cu pasiune, i-a plăcut la nebunie să fumeze. Asta și-ar fi dorit și acum.

Mort da' fericit.

Comentarii

  1. Buna ziua, sunt rezident anul intai pe recuperare fizica mai exact pe o secrie de recuperare neurologica. Aveti idee despre aceasta specializare daca este populara si ce sanse am de a face acolo rezidentiatul sau imi recomandati daca este sa aplic, sa fiu deschis si la alte optiuni? Imi place partea de recuperare neurologica dar nu stiu cat de repede as putea sa gasesc post la ei pe asa ceva. Multumesc frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salutare!
      Nu există o specialitate separată de recuperare neurologică în Germania. Poate cel mult să fie o competență în unele landuri. În clinicile de recuperare lucrează specialiști pe medicină internă, cardiologie, neurologie, ortopedie. Presupunând că vă interesează în continuare recuperarea neurologică, va trebui să faceți specialitatea neurologie cu toate acareturile ( 5-6 ani de specialitate, Stroke Unit, respectiv terapie intensivă neurologică, un an psihiatrie etc). Posturi pe neurologie se găsesc gârlă, majoritatea însă în spitale mai mici, la marginea marilor orașe sau în rural.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum ajungi medic în Germania - Partea I: limba germană

Cum ajungi medic în Germania - Partea a XI-a: alte informații

Cum ajungi medic în Germania - Partea a VII-a: despre Approbation