Blog de medic

       În ultimele săptămâni pe terapie intensivă nu s-a mai întâmplat mare brânză în afară de cazurile de rutină, dar doi pacienți mi-au atras în mod deosebit atenția.        Și a fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar mai povesti, un Prâslea de 19 ani proaspăt părăsit de prietenă și cu un stoc impresionant de MDMA (sau Ecstasy, pe înțelesul tuturor). Și lui Prâslea îi veni pe moment ideea că dacă înghite 20 de pastile cu niște vodcă, totul se va rezolva de la sine. Pentru că la vârsta asta, dacă nu te dai mare, nu exiști, respectivul și-a postat isprava pe facebook, unde a văzut mă-sa și a chemat imediat salvarea.        Lucrurile au fost într-adevăr aproape să se rezolve pentru tânărul și deprimatul Prâslea, pentru că înghițise cam de 10-15 ori doza letală, dar a avut norocul să ajungă la terapie intensivă mai întâi. În plin sindrom serotoninergic. Și după ce am înfundat litri...

       De câteva săptămâni m-am reîntors pe terapie intensivă. Șefii s-au trezit oarecum brusc că trebuie să fac și eu gărzi la terapie intensivă la un moment dat, așa că pe la începutul lui aprilie m-au postat frumușel pe secția respectivă.Printre milioane de bipuri și țârâituri pe zi de la telefoane, monitoare, aparate de ventilație mecanică etc mai pui din când în când ba un cateter arterial, ba unul venos central, ba mai și intubezi.        Am constatat că urmărim pacienții care își revin din coma indusă medicamentos ca niște părinți observându-și odraslele făcând primii pași sau scoțând primele sunete ce aduc a cuvinte. Astăzi deschide ochii, dar privește în gol, mâine te fixează cu privirea și clipește, poimâine te strânge de mână și dă din cap, iar în ziua de după e deja în stare să-și scoată singur tubul din trahee, urmând a te înjura că i-ai aruncat țigările!

       Zilele trecute am văzut la ecografie o tanti cu revărsat pleural stâng măricel și cu cerere de puncție diagnostică și terapeutică. În alte circumstanțe ar fi fost o chestie de rutină, dar nimic nu e rutină atunci când faci un lucru pentru prima oară.        Pentru că paza bună trece primejdia rea, m-am asigurat din start chemând pe unul din colegii mai cărunți să stea în spatele meu pentru suport psihologic. Mai ales că mult mai ușor poți face ceva „kaputt” la o puncție pleurală decât la o paracenteză. Cum ar fi splina, că tot vorbirăm de pleura stângă.        După sterilizare, dezinfecție, pregătirea „câmpului operator” etc, mă apuc și fac anestezia locală. Infiltrez încet peretele, ajung până în cavitatea pleurală, reușesc să aspir și niște lichid, apoi retrag acul. Odată cu ieșirea acului ies și vreo 5-6 picături de sânge în plus peste ceea ce mă așteptam... și îmi spun în minte: „să ...

       Într-o zi ne vine trimisă de la ginecologie o tanti mai în vârstă cu solicitare de paracenteză. Cică ascită sub tensiune, dureri abdominale.        Mă uit un pic ecografic prin burta lui tanti, să văd unde se poate înțepa cel mai bine și văd mult lichid, lichid cât vezi cu ochii. Dar în lichidul acesta nu pluteau deloc anse intestinale, ceea ce era foarte ciudat. L-am urmărit câteva secunde, să văd de unde până unde ajunge, ca să constat mai apoi că tanti nu are ascită, ci un glob vezical monstru.        Așadar tanti avea o vezică urinară care ocupa tot hipogastrul întinzându-se până la ombilic, iar în flancuri chiar mai sus. Ochiometric vreo trei litri de pipi (o vezică normală nu ține mai mult de 500 ml). Și un cateter urinar înfundat.

       Revenirea la primul spital nu s-a dovedit a fi dezastrul maxim pe care mi l-au preconizat unii, dimpotrivă... Din cauza unor permutări de personal, șeful m-a trimis în sfârșit la endoscopie. Așa că aș putea spune că lucrurile s-au desfășurat la momentul potrivit, la locul potrivit.        Și aveam eu într-o zi pe masa de endoscopie o tanti pe la 80 de ani, care se uita la mine cu neîncredere. Printr-o încrengătură de situații neprevăzute eram în ziua aceea proaspăt tuns și proaspăt ras, pe scurt arătam ca un preșcolar gata de joacă cu gastroscopul. Și mă întreabă tutuindu-mă: „Mă, copile, tu ești doctor? Câți ani ai, că eu nu îți dau mai mult de 18!” Eu zic: „Tanti, mai puneți vreo 12 și sunteți pe apraope! Ea se întoarce către asistente, care erau mai „mature” și zice: „Fetelor, nu-l lăsați pe copilul ăsta să bage camera în mine!” La care eu răspund numai: „Dați-i cu propofol !” Iar după vreo două minute îmi fă...

       De curând am avut și eu de rezolvat niște mărunțișuri medicale. Și astfel m-am trezit de cealaltă parte a baricadei, oarecum neașteptat. Nici nu credeam că va fi o experiență atât de ciudată, chiar dacă, repet, au fost doar mărunțișuri.        Am descris aici pe blog de mai multe ori cum în gărzi aveam deseori lista de așteptare plină, treabă cât pentru trei persoane, stres cât cuprinde. M-am amuzat de oamenii care veneau cu chestii nimicuri în urgență, căutând parcă mai mult un partener de conversație decât un leac pentru durerea lor de două săptămâni din zona X. Mi-am amintit cum i-am repezit pe mulți în timpul anamnezei, pentru că aveam de rezolvat simultan alte câteva probleme, deși de obicei încerc să fiu binevoitor.        Și așa m-am trezit eu în fața celuilalt medic, fiind foarte conștient de chestiile care irită destul de mult, atunci când nu ai timp. Și cu toate astea tot m-am ...

       O să mă concentrez un pic pe partea de administrare a banilor în acest articol.        Odată ce v-ați ales o bancă ce vă satisface necesitățile inițiale în finanțe, vă trebuie minim două conturi. Primul este contul curent sau Girokonto , din care vă plătiți toate cheltuielile lunare și retrageți bani de la bancomat. Al doilea este Tagesgeldkonto , un cont de economii cu o dobândă variabilă în funcție de condițiile internaționale, la care aveți acces permanent. Cele două conturi vin de cele mai multe ori la pachet, indiferent de banca pe care v-ați ales-o. Sfatul meu este ca la fiecare salariu să virați din start o sumă dinainte stabilită pe contul de Tagesgeld, înainte de a începe să consumați din bani.        Pe măsură ce mai economisiți, se poate să vă intereseze depozite la termen, denumite în germană Festgeld . Într-un cont de Festgeld puteți depune o sumă de bani la o dobândă fixă ...