Blog de medic

În ultima postare am prezentat numai o față a problemei, așa cum o văd eu, motiv pentru care revin asupra discuției din cealaltă perspectivă. De ce aș rămâne eu în România ca medic? Voi începe cu motivele mai superficiale. - confortul cultural: nu trebuie să învăț o limbă nouă sau să perfecționez una deja știută, nu trebuie să mă adaptez unui nou mediu uman și cultural - confortul psihologic: în țară tot timpul se găsește cineva să mă ajute dacă am probleme, pe când în străinătate chiar sunt pe cont propriu, plus că nu trebuie să alerg de la spital la spital ca să îmi caut loc de muncă; la noi sunt pur și simplu repartizat și gata! - rămasul pentru familie și prieteni e valabil doar pe sfert... majoritatea prietenilor mei oricum pleacă și ei să lucreze în străinătate, iar dacă e să îmi ajut familia financiar cu banii pe care îi câștig aici... nu prea merge. Mai degrabă mă vor susține ei pe mine încă cel puțin 4-5 ani de acum încolo... - simțul datoriei; dacă toate mințile educ...

Adică a început mini-sesiunea de două săptămâni. Din fericire nu mi s-au suprapus examenele de la materiile recuperate cu cele din modulul de anul 6. Am scăpat deja de două dintre ele, mai urmează două. Au trecut 3 săptămâni de inactivitate. Adevărul este că nu am avut niciun chef... de nimic, nici de școală, nici de lucrarea de diplomă (la care, ce-i drept, am scris totuși câteva pagini), nici de blog. A fost ca un fel de feeling de vacanță în care am mers totuși la școală. Și, cumva, am reușit să și învăț ceva pentru examene :-) Acum o săptămână a fost un târg de joburi medicale unde au venit tot felul de firme internaționale de recrutare. Mi-am făcut și eu apariția pe acolo, cu speranța că poate găsesc ceva interesant și ceva în plus față de ce citisem pe internet, dar nici pomeneală (pe mine mă interesează Germania). Cu ocazia asta am aflat totuși că în Elveția nu prea e bine de mers, că acolo poți fi dat în judecată până și pentru un shoulder-brush pe stradă și că există asigu...