Blog de medic

       După ani de permisivitate, s-ar părea că nemții s-au decis să fie mai selectivi cu candidații străini pentru Approbation. Mai exact, Gesundheitsministerkonferenz (GMK, Conferința Miniștrilor Sănătății din toate landurile Germaniei) s-a întrunit la sfârșitul lui iunie la Hamburg și a elaborat o directivă ce urmează a fi introdusă de toate landurile până la sfârșitul lui 2014. Cel puțin în teorie.        Această directivă își propune să uniformizeze cerințele de limbă pentru Approbation la nivel federal, pentru că la momentul actual se aplică deviza „câte bordeie, atâtea obiceiuri”, cu mențiunea cerinței minime de B2.        Concret, directiva aceasta stipulează ca eventualii candidați să fie la nivel B2 pentru cunoștințe generale de limbă germană și totuși să posede cunoștințe de nivel C1 pentru germana medicală. Se dă și o recomandare de testare a germanei medicale. Astfel, testele vor ...

       Mai revin cu o poveste recentă de pe terapie intensivă.        Zilele trecute ne-a fost adus un pacient în stare critică după ce fusese resuscitat în urma unei tulburări de ritm cardiac (fibrilație ventriculară, practic echivalentă cu un stop cardiac). Pacienții aceștia sunt intubați, ventilați mecanic, li se pun tot felul de tuburi, catetere și drenaje. Pentru a suporta toate aceste chestii cu care medicii le invadează corpul, acești bolnavi sunt puși într-un soi de comă medicamentoasă, numit analgosedare.        Ca medici ne ocupăm de corectarea dezechilibrelor și de suportul funcțiilor vitale, în timp ce pacienții se vindecă. Analgosedarea asta implică totuși că mai toate reflexele pe care deseori nici nu conștientizăm că le avem sunt abolite, inclusiv cele de înghițire, tuse sau respirație. Dar anumite funcții ale corpului își fac treaba mai departe. Se secretă în continuare salivă și...

       De când am devenit medic, cam aceleași subiecte de discuție se învârt în cerc atunci când cunosc o persoană nouă. 1. Ce specialitate ai? De ce ai ales asta și nu altceva? Întrebarea asta mi-a fost pusă de atâtea ori și m-am plictisit în asemenea hal să dau mereu același răspuns, că numai de dragul diversității am început să mai inventez din când în când alte răspunsuri. 2. Am o durere în zona X. „Ai fost la medic? Nu. Du-te! Păi de aia te întreb pe tine!” După care personajul primește de la mine niște posibile variante urmând a le căuta pe toate pe google fără a mai ajunge la medic. 3. Când ești de gardă să vin la consult/analize/ecografie etc? Dar știi că garda este acolo doar pentru urgențe... nu? 4. Copilul/cunoscutul/tatăl meu are o durere în zona Y. L-ai dus la medic? Păi nu. De ce? Mă gândeam că te întreb pe tine. Un diagnostic la distanță pune ori un telepat, ori un șarlatan. Eu nu sunt nici una, nici alta. 5. Cunosc pe cineva ca...

       Astăzi urmează o nouă povestioară din urgență...        Cam cu vreo jumătate de oră înainte să ies din gardă, apare un puști la triaj zicând că îl doare burta și că are greață. Toate astea de vreo oră, de când a mâncat o plantă oarecare de pe marginea trotuarului...        Până să ajung eu la fața locului, tipul dispăruse zicându-i asistentei de la triaj că se duce să mai caute un exemplar din planta respectivă ca să vedem dacă e periculos sau nu. În cele din urmă apare din nou victorios în sala de examinare ținând în mână o buruiană. Am tot gugălit vreo jumătate de oră împreună cu asistenta, nu am reușit să identificăm gozul.        În cele din urmă l-am întrebat ce și-a propus în momentul în care i-a venit cheful să se întoarcă pentru un moment cu jde mii de ani înapoi pe scara evolutivă. Tipul răspunse nonșalant că i se făcuse pur și simplu chef. Pentru ...

       Ultima săptămână nu am mai dat pe la serviciu, însă dintr-un motiv foarte bun. Am fost la cursul de terapie intensivă de la Arnsberg. Pfoai, ce experiență!        Timp de 8 zile m-am simțit din nou ca la facultate, s-au ținut cursuri și lucrări practice. Pe lângă multe cunoștințe teoretice pe care le-am dobândit sau aprofundat, am avut ocazia să mă antrenez în echipă cu alți colegi la proceduri de resuscitare și stabilizare a bolnavilor critici. Ne-am adunat vreo 240 de medici din toată Germania pentru acest curs, de pe mai multe specialități inclusiv interne, chirurgie, anestezie și neurologie.        Programul a fost destul de încărcat, în fiecare zi având numai puțin de 9 ore de curs și lucrări practice. Organizatorii s-au ocupat și de programul social, astfel că timp de plictiseală nu prea a fost. Cu această ocazie am mai ieșit și eu un pic din provincialismul prin care mă scald zi d...

       Expirați, inspirați și repetați după mine: a-te-ro-scle-ro-ză.        Este încă un alt cuvânt ciudat folosit de medici. Provine din particulele „aterom” (sensul inițial din limba greacă era de terci, în sens medical reprezintă o acumulare de grăsime) și „scleroză” (întărire, rigidizare). Chestia asta se produce în artere (vasele alea care duc sângele de la inimă la țesuturi, vezi postarea nr. 2).        Care va să zică, luându-ne după originea cuvântului, prin ateroscleroză se întăresc, se rigidizează pereții arterelor. Cineva mai circumspect o să pună o întrebare de genul „ce e rău în asta?”. Un medic va avea un impuls să-l plesnească părintește pe circumspect pentru această întrebare naivă, dar se va abține pentru că a jurat pe Hipocrate. Răspunsul sună: „e foarte mult rău în asta!” De ce e așa, aflați în rândurile următoare.        Păi arterele noastre...

       După ce v-am împănat creierele cu păsăreasca mea medicală timp de trei postări anoste, cred că e vremea să explicăm un pic ce e aia tensiune (presiune arterială).        Păi presiunea arterială este forța exercitată de coloana de sânge asupra pereților arteriali, nimic altceva decât presiune hidrostatică (fizica de școala generală, dacă nu v-a picat încă fisa). Tensiunea arterială este exprimată în două valori, una mai mare sau sistolică (corespunde timpului cardiac de contracție - sistola) și una mai mică sau diastolică (corespunde timpului cardiac de relaxare - diastola).        General acceptate ca fiind normale sunt valori între 100 - 140 mmHg (milimetri coloană de mercur) pentru tensiunea sistolică, și 60 - 90 mmHg pentru tensiunea diastolică. Orice creștere peste aceste valori este denumită hipertensiune arterială și reprezintă un factor major de risc pentru bolile cardiovasculare. Se est...