De ce am ales medicina internă
Înainte de a da la medicină și apoi chiar și în timpul facultății mă visam chirurg. Nu știam eu ce fel de chirurg, dar în orice caz un fel de chirurg. Chirurgia mi se părea mie că ar fi potrivită. După anul II de facultate chiar am făcut o practică de vară la ortopedie, pe care m-am distrat de minune și am învățat multe chestii. Am asistat în operații ortopedice de tot felul în acele săptămâni, am făcut bandaje, am redus fracturi cu „doctorii cei mari”. Pentru un studențel de anul II, să fiu luat în operație să țin și eu un depărtător acolo ca a cincea roată la căruță, să bag mâna în plagă și să pipăi un acetabul, mi se părea că am apucat pe Buddha de gușă. Și totuși ceva la mijoc s-a întâmplat. Ceva a intervenit. Am trecut prin fiziopatologie și mai apoi prin materiile clinice. Și la chirurgie umblând prin saloanele de la Chirurgie II și V din Cluj, interesul s-a pierdut. Oamenii aceia operați de cele mai diverse chestii, unii dintre ei cu plăgi infectate, cu dureri postoperator...