Blog de medic

       Mă uitam zilele astea pe postările mele și mi-am dat seama de un lucru. Postez pe blog în general chestii negative, sunt nemulțumit de aia, mă irită aialaltă, garda nu mai știu care a fost nașpa și tot așa. Pare că mersul la serviciu e o pacoste. Adevărul e că blogul acesta a devenit un fel de debușeu, un loc unde mă descarc de toate chestiile care mă enervează la niemțălăii ăștia, un loc în care mă plâng.        Dar, o să mă întrebe unii, până la urmă ce e bine în Germania? Păi multe lucruri. Dar e o întrebare la care e greu de răspuns în puține rânduri și fără a folosi clișee. Germania este tot ceea ce nu este România. Iar România este tot ceea ce nu este Germania. (Poate voi reuși să dezvolt mai mult ideea într-un post viitor.)

       M-am întors și eu acum vreo săptămână din concediu. Am fost iar în țară, că deh, cordonul ombilical greu se rupe. Așadar mi s-a terminat concediul și mie, că doar n-oi fi eu mai cu moț decât toți ceilalți muritori de rând, alergători după mijloace de trai, plătitori de impozite, asigurări, rate la bănci, consumatori de tot felul de produse de la alimente la ziare și mai știu eu ce...        Au fost 10 zile relativ liniștite, fără prea multă alergătură, fără stres și repezeală cum a fost în iulie. Mașinii mele nu i-a prins însă prea bine acest interval, bateria luându-și rămas-bun fără prea multe scrupule și lăsându-mă cu ochii în soare în parcarea de la clinică.        Și am intrat după concediu direct în garda de noapte, cu același chef cu care un impotent s-ar duce la prostituate. Însă cum se adună mult de muncă, cum nu mai stai să te gândești dacă ai chef sau nu, devii brusc un roboțel și încep...

       Săptămâna trecută pot să zic că am trecut și eu prin adevăratul botez de foc al unui rezident boboc: am făcut 4 gărzi de noapte una după alta.        Conform noului program de serviciu garda de noapte este structurată ca timp efectiv de muncă 20:00-00:00 după care de la 00:00 până la vizita de dimineață de la 07:30 din urgență ești disponibil la telefon și ai voie să dormi. Dacă poți. Partea bună e că se plătește în plus și că ai ocazia să mai prinzi un pic de experiență, iar ziua următoare este liberă. Partea proastă e că timpul de gardă așa-zis „telefonică” se plătește mai puțin, iar de dormit efectiv nu prea este vorba. Nu mai zic că după un bloc de patru nopți una după alta ești total dereglat.        Una peste alta, referindu-mă la volumul de muncă, gărzile de noapte sunt relativ ok. Fiind practic la țară, scandaluri nu prea sunt, singurele chestii mai deosebite pe care le vezi sunt...

      Pe lângă cei (cel puțin) 6 ani petrecuți în facultate pentru a deveni „doftor”, învățând tot felul de ciudățenii despre corpul uman, devenind noi înșine niște ciudați în tot acest proces, pentru a practica medicina sunt necesare câteva lecții care nu ți le predă nimeni. Poate doar profesorul ultim: experiența.        Experiența mea de începător m-a învățat câteva mărunțișuri deja, totul pe calea cea grea. Adică been there, done that, făcut greșeala, tras învățăminte, băgat la dovleac. Să trecem, deci, la afaceri! 1. Nu te lași niciodată presat de către pacient să grăbești externarea. Poate că sună la mintea cocoșului, dar în situația respectivă e (era) complicat să tratezi corespunzător situația.        Te ții tare pe poziții chiar și atunci când vin aparținătorii să te facă troacă de porci, că de ce-l ții în spital când uite ce bine îi merge.        Te ții tare...

       Săptămâna asta m-am întors pe secția „de origine”, C32 (interne-gastroenterologie), după ce toată luna august de până acum am stat pe la colegii chirurgi (A11) ocupându-mă de cele 9-12 paturi de interne de acolo.        Nu știu cum naiba se face, dar pe C32 tot timpul e stres cu grămada și volum de muncă cu 50% mai mare la aceleași 12 paturi. Pacienții parcă vin cu mai multe dezechilibre, mai multe probleme care necesită intervenție imediată. Orele suplimentare iar s-au adunat de parcă toate relele s-ar întâmpla pe această secție. Sincer nu știu dacă pacienții sunt într-adevăr mai complicați decât ceea ce primeam în mod normal pe A11, sau pur și simplu relațiile cu personalul sunt și ele ceva mai tensionate. Și nu sunt singurul care are această impresie, secretara de pe C32 se cam plânge în fiecare săptămână că ea nu crede că mai apucă pensia.       Iar ultimele două zile am primit la hemorag...

       Încetul cu încetul se formează o adevărată colonie românească aici, în Westerstede.        Cum orice lucru are un început, colonia românească a început în urmă cu mai bine de 30 de ani, când un anume doctor B. a ajuns pe meleaguri ammerlandiene și le-a dat clasă nemților. Doctorul B. era anestezist de specialitate, dar avea experiență și în chirurgie. A fost primul care le-a arătat prusacilor ăstora de aici cum se face o traheostomie. L-au făcut oberarzt, bineînțeles. Acum e la pensie și își petrece timpul ocupându-se de nenumărate pasiuni, printre care și gătitul absolut genial pentru noi, lupii tineri, o dată la câteva săptămâni.        Apoi, începând din octombrie anul trecut, am ajuns unul câte unul încă 4 medici din România, pregătiți a apuca taurul de coarne. Printre aceștia 4 m-am aflat și eu, iar parcursul de până acum l-ați putut urmări pe acest blog. Vreo 5 luni am fost numai n...

       Am făcut ce-am făcut, mi-am văzut de treabă în primul rând și am ajuns la 6 luni de emigrare, dar, mai ales, am ieșit din perioada de probă.        Începutul a fost foarte greu, multe lucruri a trebuit să le învăț din zbor și să le fac singur, dar încetul cu încetul totul a devenit din ce în ce mai ușor. Au fost zile bune și zile grele, zile în care i-am dat pe colegi pe spate, dar și zile în care am fost muștruluit.        Pe departamentul de interne am fost și sunt în continuare singurul străin, dar asta nu a fost deocamdată o problemă. Colegii nemți au fost în mare parte de treabă, cei foarte puțini care s-au manifestat ostil au primit un răspuns suficient prin rămânerea mea în echipă și aprecierea superiorilor.        Oberii pe care îi am sunt toți foarte competenți, am mult de învățat de la ei. Patologia în spital este una foarte variată, fără a avea ...