Postări

ABC...

Imagine
...sau cum să faci o resuscitare cu un pic de habar (Airway, Breathing, Circulation).        Mă abat un pic de la tematica blogului despre experiențele din Germania și voi scrie astăzi un articol educativ. În România, dacă pici lat pe stradă, ai toate șansele să mori fără să se uite cineva de două ori la tine. Chiar și dacă pici într-un spațiu aglomerat. În primul rând că fiecare om căzut în stradă e presupus imediat a fi beat mort. Și în graba vieții de zi cu zi un al doilea gând nu mai sacrifică nimeni.       Cunoștințe reale de prim-ajutor au medicii, asistenții medicali, ambulanțierii, pompierii și poate câțiva voluntari de la Crucea Roșie. Populația generală se încrede în farmece, vraci, vrăjitoare, argint viu și, nu în ultimul rând, popa. Cunoștințele de prim ajutor ale populației generale se rezumă de obicei la a face vânt, a plesni peste față, a masa încheietura mâinii și a face cruci. La superstiții suntem campioni, la ...

Horror night

       Tocmai vin din cea mai nasoală noapte pe care am muncit-o vreodată până acuma pe plaiuri prusace.        Seara a început cu un tânăr de 20 de ani care s-a prezentat cu puls de 150 pe minut. Tahicardie de reintrare atrio-ventriculară. După ce i-am înfundat venele cu metoprolol și frecvența cardiacă nici nu s-a clintit am decis să recurg la măsuri mai drastice. Adenozină. Chestia asta administrată pe venă produce stop cardiac timp de câteva secunde, după care inima revine de obicei la ritmul normal. Nu mai făcusem treaba asta niciodată, așa că eram destul de entuziasmat să încerc eu însumi acest tratament. I-am dat o dată, nimic, i-am dat și a doua oară, iar nimic. Dramatismul s-a dus pe apa  sâmbetei, dezamăgire. În cele din urmă, după discuții cu colegul de pe terapie intensivă și cu medicul primar la telefon, am decis să-i dăm ajmalină. Asta a funcționat și după o oră am putut să-l externăm.    ...

Moarte

       În spital nu se face toată lumea bine. Ca medic nu îi poți scăpa pe toți cei care îți calcă pragul. În spital se mai și moare. Am constatat că moartea e un proces, nu un eveniment singular. E un lanț de dezechilibre, mai mult sau mai puțin reversibile, cu același punct terminus pentru toată lumea.        Moartea este un proces care frecvent începe cu mult timp înainte ca o problemă să devină acută. Ai încetat de la o vreme să te mai urci pe cântar, pentru că știi oricum că o să îți arate peste 100 de kg. Ai fumat mai departe și după diagnosticul de bronșită cronică obstructivă sau după un infarct. Se mai pot da multe exemple în care oamenii și-o fac cu mâna lor timp de zeci de ani câteodată.        Orice comentariu pe marginea anumitor comportamente dăunătoare este de prisos. Informația este pretutindeni disponibilă, fiecare este responsabil pentru propria bunăstare și e liber să ia deci...

Gata!

       După ce gărzile din ultimele săptămâni au fost relativ liniștite, ca să nu zic plictisitoare de-a dreptul, ultimul weekend pe frontul urgenței m-a solicitat din nou la maxim.        Am preluat internele sâmbătă dimineața cu vreo 20 de locuri libere pe toate secțiile noastre, plus vreo 10 paturi în urgență. Duminică dimineața secțiile noastre erau deja pline ochi, chirurgia generală se pricopsise și ea cu câțiva pacienți de interne, iar la triaj coada creștea văzând cu ochii. S-a ajuns la timpi de așteptare de vreo 3 ore pentru pacienții fără risc vital.        Printre toate astea și sub presiunea pacienților în așteptare, am reușit cumva recordul de lungime pentru o consultație. O oră și jumătate. Să nu vă închipuiți că m-a prins o băbuță cu chef de vorbă și m-a ținut la taclale. În timpul consultației mi-a sunat telefonul de gardă de cel puțin 20 de ori, cu tot felul de probleme, mai mi...

Sănătatea e bolnavă. De corupție

       Am observat că în ultima vreme se tot propun legi care să îmbunătățească serviciile medicale din România, se semnează petiții pentru creșterea salariilor rezidenților și așa mai departe. E cu siguranță un început, dar nicăieri nu se suflă un cuvânt despre adevărata sursă a problemelor din sistemul medical românesc. Corupția.        Creșterea salariilor medicilor rezidenți cu siguranță trebuie făcută, însă acest lucru trebuie să fie dublat de eficientizarea cheltuirii banilor din sistemul de sănătate. Paralel trebuie îmbunătățite condițiile de muncă, trebuie desființate nepotismele și favoritismele și introdusă o politică a meritocrației. Solitară, măsura creșterii salariilor nu va fi suficientă pentru a atinge dezideratul cel mai urgent al unui sistem în agonie: emigrația masivă a medicilor.        Arestarea unui specialist în chirurgie pediatrică în București acum câteva luni cu 1000 de...

Slalom printre specialități

       Știu că internetul e plin de tot felul de interpretări umoristice ale procesului de a alege o specialitate, dar pentru că se apropie încet-încet următoarea sesiune a examenului de rezidențiat, simt nevoia să mai arunc și eu ceva pe piață. Așadar „Cum îți alegi specialitatea?” în viziunea mea: Gastroenterologie Îi disprețuiești pe chirurgi, pentru că ei trebuie să deschidă pacientul ca să bage un tub în el. Însă din când în când le mai trimiți câte un pacient cu perforație intestinală la endoscopie ca să-ți acopere fundul. Cardiologie Ai palpitații de fiecare dată când ausculți o inimă cu stetoscopul. Ești dezamăgit de fiecare dată când EKG-ul nu prezintă supradenivelare de segment ST. Dermatologie Vrei o carieră fără ore suplimentare și nopți pierdute la serviciu. Ești convins că l-ai fi putut vindeca pe Michael Jackson de vitiligo. Te apuci de bungee-jumping și parașutism pentru un pic de adrenalină. Anestezie și terapie intensivă Îți pl...

Ceai printre tâmpiți

       S-a dus concediul, s-a dus căldura, s-a dus vara, cel puțin la mine. A reînceput serviciul, am luat-o de la capăt cu nopțile petrecute pe frontul urgenței.        Ultimele aventuri prin urgență le-am avut vineri, când pe la finalul turei vine cu ambulanța un nene cu sincopă (leșin cu pierderea conștienței). Tocmai făceam vizita de predare a urgenței cu tura de seară când un urlet ca din gură de șarpe ne scoate brusc din visare. Unul din colegii din tura de seară se dusese deja să-l vadă pe nenea leșinat, care fără nicio avertizare dăduse din nou ochii peste cap în camera de consultație și se trezise brusc când i s-a făcut manevra de subluxație mandibulară pentru menținerea căilor aeriene. Eu mă duc să preiau bolnavul și-l las pe coleg să se întoarcă la vizită. În timp ce îl cablam la un monitor am constatat că nenea puțea a alcool de te dezinfectai numai stând lângă el. OK... misterul începe să se elucideze de la sine....