Blog de medic

       Astăzi urmează o nouă povestioară din urgență...        Cam cu vreo jumătate de oră înainte să ies din gardă, apare un puști la triaj zicând că îl doare burta și că are greață. Toate astea de vreo oră, de când a mâncat o plantă oarecare de pe marginea trotuarului...        Până să ajung eu la fața locului, tipul dispăruse zicându-i asistentei de la triaj că se duce să mai caute un exemplar din planta respectivă ca să vedem dacă e periculos sau nu. În cele din urmă apare din nou victorios în sala de examinare ținând în mână o buruiană. Am tot gugălit vreo jumătate de oră împreună cu asistenta, nu am reușit să identificăm gozul.        În cele din urmă l-am întrebat ce și-a propus în momentul în care i-a venit cheful să se întoarcă pentru un moment cu jde mii de ani înapoi pe scara evolutivă. Tipul răspunse nonșalant că i se făcuse pur și simplu chef. Pentru ...

       Ultima săptămână nu am mai dat pe la serviciu, însă dintr-un motiv foarte bun. Am fost la cursul de terapie intensivă de la Arnsberg. Pfoai, ce experiență!        Timp de 8 zile m-am simțit din nou ca la facultate, s-au ținut cursuri și lucrări practice. Pe lângă multe cunoștințe teoretice pe care le-am dobândit sau aprofundat, am avut ocazia să mă antrenez în echipă cu alți colegi la proceduri de resuscitare și stabilizare a bolnavilor critici. Ne-am adunat vreo 240 de medici din toată Germania pentru acest curs, de pe mai multe specialități inclusiv interne, chirurgie, anestezie și neurologie.        Programul a fost destul de încărcat, în fiecare zi având numai puțin de 9 ore de curs și lucrări practice. Organizatorii s-au ocupat și de programul social, astfel că timp de plictiseală nu prea a fost. Cu această ocazie am mai ieșit și eu un pic din provincialismul prin care mă scald zi d...

       Expirați, inspirați și repetați după mine: a-te-ro-scle-ro-ză.        Este încă un alt cuvânt ciudat folosit de medici. Provine din particulele „aterom” (sensul inițial din limba greacă era de terci, în sens medical reprezintă o acumulare de grăsime) și „scleroză” (întărire, rigidizare). Chestia asta se produce în artere (vasele alea care duc sângele de la inimă la țesuturi, vezi postarea nr. 2).        Care va să zică, luându-ne după originea cuvântului, prin ateroscleroză se întăresc, se rigidizează pereții arterelor. Cineva mai circumspect o să pună o întrebare de genul „ce e rău în asta?”. Un medic va avea un impuls să-l plesnească părintește pe circumspect pentru această întrebare naivă, dar se va abține pentru că a jurat pe Hipocrate. Răspunsul sună: „e foarte mult rău în asta!” De ce e așa, aflați în rândurile următoare.        Păi arterele noastre...

       După ce v-am împănat creierele cu păsăreasca mea medicală timp de trei postări anoste, cred că e vremea să explicăm un pic ce e aia tensiune (presiune arterială).        Păi presiunea arterială este forța exercitată de coloana de sânge asupra pereților arteriali, nimic altceva decât presiune hidrostatică (fizica de școala generală, dacă nu v-a picat încă fisa). Tensiunea arterială este exprimată în două valori, una mai mare sau sistolică (corespunde timpului cardiac de contracție - sistola) și una mai mică sau diastolică (corespunde timpului cardiac de relaxare - diastola).        General acceptate ca fiind normale sunt valori între 100 - 140 mmHg (milimetri coloană de mercur) pentru tensiunea sistolică, și 60 - 90 mmHg pentru tensiunea diastolică. Orice creștere peste aceste valori este denumită hipertensiune arterială și reprezintă un factor major de risc pentru bolile cardiovasculare. Se est...

       Dacă ați avut răbdare până acum și m-ați urmărit, poate o să vă puneți întrebarea: dar de unde știe inima să își contracte mai întâi atriile și apoi ventriculele? Mai mult, cum de durează un proces atât de complex numai

       Acum că am aflat una-alta despre inimă, să ne îndreptăm atenția spre circulație.

       Încep o nouă serie despre „boalele” inimii. De ce tocmai despre inimă? Păi trăim într-o lume în care pe primul loc la cauze de deces sunt bolile cardiovasculare.