Postări

Am revenit. Iar.

Pfoai! A trecut ceva vreme de când nu am mai trecut pe aici! Am lăsat câteva promisiuni neîndeplinite de anul trecut și am de gând să le onorez în perioada următoare. Cred că sunteți curioși ce am mai făcut în ultima vreme, însă răspunsul este destul de banal. Am muncit. Mult de tot. De anul trecut de prin vară, clinica noastră a suferit un val de plecări care i-a pus pe cei rămași sub o presiune uriașă. Am făcut față, zic eu, cu brio acestui test al focului din ultimele 9 luni. Au fost momente în care am zis că îmi bag și îmi scot și iar îmi bag toate apendicele corporale în această situație maro. Colac peste pupăză, în perioada ianuarie-martie a trecut un val de gripă prin Germania cum nu am mai văzut până acum. Clinica de interne era ocupată la 120%, mai ceva ca pe litoral. Iar nouă ne lipseau 6 oameni cu normă întreagă. Au fost zile în care am lucrat și 14 ore. Principalul motiv pentru care am putut rezista și nu am lăsat totul baltă a fost faptul că în anii precedenți mi-am cult
8 comentarii
Citiți mai multe

Mort da' fericit

Într-una din gărzile de la terapie intensivă mi-a adus salvarea un nene pe la 60 și ceva de ani după resuscitare. Nenea suferea de BPOC în stadiu avansat, fumase toată viața lui și continua să fumeze chiar dacă abia mai putea sufla. În dimineața respectivă nenea nu a mai putut sufla. A picat lat de hipoxie și soția a chemat repede pe un vecin pompier care avea habar de resuscitare. Între timp a apărut și serviciul de urgență, și după vreo 20 de minute de resuscitare au restabilit circulația spontană și l-au transportat la spital, lăsându-l în grija mea (yaaay!). La noi pe terapie dă-i cu ventilație mecanică, dă-i cu hipotermie, dă-i cu tot felul de catetere, care mai de care mai gros. În timp ce noi ne făceam de cap cu bolnavul, încercând să-l stabilizăm, nevasta aștepta într-un salon lângă secție. Într-un final am putut să o invit să își vadă soțul. Reacția a fost total neașteptată. „Vai, că ce i-ați făcut! Vai, că nu și-ar fi dorit să fie ținut la aparate! Vai, dar vă rog să op
2 comentarii
Citiți mai multe

Când Alois a cunoscut-o pe Auguste

Era o zi cețoasă de noiembrie în 1901. Alois era medic într-o clinică de psihiatrie din Frankfurt, când a întâlnit-o pe Auguste. Ea avea 51 de ani și fusese internată „la nebuni”. Uita lucruri, inventa lucruri în locul celor uitate. Răspundea evaziv la întrebări și era incapabilă să memoreze noi detalii. Folosea frecvent în discuții afirmația: „M-am pierdut”. Diagnostic: demență presenilă. Alois era fascinat de această pacientă. Își lua notițe detaliate în timpul fiecărei discuții cu ea. Șase ani mai târziu, Alois lucra la München, atunci când vestea morții lui Auguste a ajuns la el. Trăgând niște sfori, a reușit să facă rost de tot dosarul medical al pacientei și de creierul ei. Analizând creierul lui Auguste la microscop, Alois a descoperit plăci de amiloid și neurofibrile. Apoi și-a publicat descoperirea la o conferință de profil. Comunitatea medicală însă nu a înțeles importanța acestei descoperiri decât mult mai târziu. Recunoașterea a venit abia ani mai târziu, când
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Gastrită sau infarct?

Cam acum vreo săptămână, era luni, reveneam pentru câteva zile după mai multă vreme pe secția de gastroenterologie. La vizită, într-unul din saloane era o doamnă spre vârsta a treia cu dureri epigastrice. Fusese internată peste weekend, i se făcuse EKG, i se dozaseră și enzimele cardiace. EKG nu arătase mare brânză, iar enzimele cardiace erau doar „un pic” crescute, „neglijabil”, cum văzusem și crezusem de atâtea ori până atunci fără să mă gândesc de două ori la cauze. Cert e că urgența o trimisese pe tanti la gastroenterologie și o programase pentru ecografie abdominală și endoscopie digestivă superioară cu suspiciune de gastrită sau ulcer gastric. Doamna noastră avea deja un istoric cardiac mai degrabă specific unui bărbat. Avea afectare coronariană bivasculară, făcuse deja un infarct în urmă cu mai mulți ani, primise stenturi și trecuse și printr-o operație de bypass coronarian. Până să ajung la vizită, tanti trecuse deja pe la endoscopie, ecografia abdominală încă nu se făc
3 comentarii
Citiți mai multe

Teoria conspirației

Femeie, 35 de ani. Cancer de sân operat în primăvara lui 2016. Acum cu ficatul plin de metastaze.
4 comentarii
Citiți mai multe

Inconștiență

Credeam că o să treacă o vreme până să am iar un subiect de scris pe aici, dar ultimele gărzi la terapie intensivă mi-au dat așteptările peste cap. Miezul nopții. Ambulanța îmi aduce o pacientă pe la 60 de ani intubată după înec în lac. Plămânii îi sună a orice altceva, numai nu normal. Radiografia pulmonară îmi confirmă temerile, edem pulmonar. Medicul de pe ambulanță îmi zice ceva de consum de alcool. Analizele îmi arată apoi 1.2 ‰ alcoolemie, sodiu și potasiu undeva mult sub valorile normale, acidoză combinată respiratorie și metabolică. Pe lângă toate astea, hipotensiune 50/30 mmHg. Pun cateter arterial, cateter venos central, setez PEEP la 7 mbar și cresc frecvența de ventilație la 16/min la ventilatorul mecanic. Și pun un flacon de bicarbonat 8.4% în perfuzie scurtă și noradrenalină în perfuzie continuă. A doua zi edemul pulmonar s-a mai redus și pacienta a putut fi în cele din urmă extubată. Concluzia? Alcool + întuneric + baie în lac = 😟  Altă gardă, noaptea pe la dou
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

M-am schimbat

Au trecut 6 ani de când am terminat facultatea. Sunt aproape medic specialist. Au trecut munți de hârțogăraie, litri de dezinfectant, gărzi interminabile peste mine. Sunt sigur că din anumite puncte de vedere m-am schimbat foarte mult. Alte aspecte ale mele au rămas la fel ca atunci. Am devenit mai cinic... foarte cinic. Sau poate e vorba doar de experiență? Se pot numi 6 ani experiență? Poate îmi spuneți voi. Suferința umană nu prea mă mai impresionează ca la început. Dar fac în continuare pe dracul în patru pentru fiecare pacient. Suferința o văd oricum în fiecare zi. La un moment dat nu te mai consumi. Fiecare pacient o suportă în alt fel, dar cumva toate felurile se repetă la intervale relativ inconstante de timp. După ce am petrecut anul acesta mai multă vreme la ecografie și endoscopie, am devenit sătul de munca de secție. 60% din timp bați la calculator evoluția zilnică și scrisori medicale. Apoi trebuie să rămâi calm în timp ce ești luat la rost de niște aparținători h
Un comentariu
Citiți mai multe