Blog de medic

       A mai trecut o săptămână la serviciu. Trebuie să recunosc că nu a fost ușor, una dintre colege fiind bolnavă, a trebuit să mă ocup de vreo 18-20 de pacienți în loc de „normalul” de 10-12. Vizitele le-am făcut cam superficial și la repezeală și scrisorile de externare le-am făcut foarte expeditiv. Dar în cele din urmă s-a terminat și cu asta.        Peste fix o săptămână o să mă lăfăi în patul de acasă. Și după aceea probabil că o să mă izbesc un pic de realitățile de zi cu zi din România, pe care aici nu le am și de care m-am dezobișnuit (câini maidanezi etc).        Am plănuit deja întâlniri cu foști colegi, vizitat rude, excursii, drumuri. Vor fi 2 săptămâni în care voi face cu totul altceva decât în ultimele 5 luni și ceva. Mai trebuie și câte o pauză la un moment dat de la atâta aruncat într-o veselie cu medicamente și înțepat oameni, trimis la violat cu endoscopul sau la iradiat cu ...

       Am trecut cu bine și de calupul neîntrerupt de 12 zile lucrătoare și după un weekend de odihnă mă pot bucura din nou de... programul normal de serviciu.        Prima veste mare e că am avut parte deja de evaluarea perioadei de probă și șeful precum și cei doi oberi cu care lucrez de obicei sunt foarte mulțumiți de mine. Șeful chiar a zis că nu vede nicio diferență între mine și un începător german. Ceea ce nu poate decât să mă bucure, iar cele 5 săptămâni care au mai rămas din perioada de probă vor fi doar o formalitate.        Au urmat două gărzi de weekend în care am muncit de mi-au sărit capacele, de parcă s-a spart țeava cu bolnavi la clinica Ammerland. Colac peste pupăză, înlocuitorul de duminică seara a mai și întârziat vreo 2 ore. În cele din urmă s-a terminat totul cu bine, dar a doua zi când am început în tura intermediară pe urgențe am avut o oarecare reținere.     ...

       De câteva zile profit din plin de săptămâna primită liberă drept răsplată pentru 3 gărzi de weekend. Dar după asta știu că urmează un calvar de 12 zile de muncă una după alta...        Dar acum măcar dorm boierește până la ora 10, mă uit la filme, mă plimb, citesc, scriu pe blog. Îmi planific timpul din concediu, până la care au mai rămas 4 săptămâni. Încetul cu încetul m-am obișnuit și cu noul program de viață. La serviciu mi-am făcut o rutină și reușesc deseori să-mi termin treaba fără să mai fac ore suplimentare.        Totuși, îmi este în continuare dor de viața pe care am avut-o în țară, de student fără prea multe griji și de ușurința cu care se trăia viața. Îmi e dor de cafeaua zilnică băută cu câțiva colegi în barul Shadow din Cluj. Acum este deja ceva mai complicat, au apărut responsabilități, timpul liber nu mai e același, eu nu mai sunt același. Cele aproape 5 luni de când sunt ...

       Următoarea instituție fără de care nu se poate este Colegiul Medicilor sau Ärztekammer.        La câteva săptămâni de la eliberarea Approbation-ului veți primi prin poștă un formular de înscriere pe care trebuie să-l completați și să-l trimiteți înapoi împreună cu o copie a Approbation-ului. Pe lângă formularul respectiv va fi și o scrisorică în care vor fi date alte detalii. Pentru înscriere nu se plătește o taxă, în schimb se plătește o cotizație anuală în funcție de veniturile anuale rezultate din activități medicale și din activități ce necesită cunoștințe medicale. Pentru asta Colegiul Medicilor vă va solicita cam o dată pe an sau la doi ani adeverința de impozitare pe care o primiți de la Finanzamt, unde sunt specificate veniturile și impozitele pe care le-ați plătit, respectiv dacă mai aveți ceva de plătit sau de primit înapoi.        Odată înscriși la Ärztekammer veți primi și o ...

       Prin această postare încep o nouă serie despre cele ce urmează după ce ați trecut principalele hopuri în Germania: Approbation și semnarea contractului.        Relatările care urmează se bazează pe experiența mea din Saxonia Inferioară (Niedersachsen), așa că aplicabilitatea în alte landuri s-ar putea să nu fie aceeași.        Primul document fără de care nu se poate și cu care începe Odiseea voastră prin Germania se numește Meldebescheinigung sau Meldebestätigung , adică un fel de viză de flotant. Clinica sau proprietarul apartamentului unde locuiți vă va da o hârtie prin care confirmă că sunteți luați în spațiu. Cu această hârtie și cu un document de identificare personală vă duceți la primărie unde primiți pe loc și, de obicei, gratuit documentul. La mine eliberarea Approbation-ului a fost condiționată și de Meldebescheinigung.        Hârtia asta este b...

       A mai trecut o gardă, tot fără prea mari și multe evenimente. Mă bucur, dar câteodată mă întreb cât mai ține norocul cu mine. Iar peste 3 săptămâni mai urmează 2 gărzi una după alta.        Am mai identificat un tip de pacient care mă enervează. Este cel care vine în urgență la spital, de obicei în weekend, pentru că a avut nu știu ce simptom, și când îi spui că trebuie să rămână câteva ore sub observație, face ca toți dracii că nu vrea să mai stea. Și atunci îmi vine să-l întreb de ce dracu a mai venit la spital dacă tot nu este dispus să rămână? Înseamnă că nu e atât de gravă situația și că eu mi-am pierdut de fapt timpul cu el! Evident, chestii din astea nu ai voie să le spui cu voce tare, dacă vrei să-ți păstrezi locul de muncă.        Altfel, a cam fost liniște, am văzut în total 6 pacienți, din care numai unul a fost cu adevărat o urgență serioasă. Stresul rămâne în continuare la c...

       În ultimele săptămâni nu am făcut prea multe, decât muncă, muncă și iar muncă. Au fost ore suplimentare fără număr aproape, multă treabă cu pacienți multimorbizi și altele asemenea...        M-am revoltat când ober-ul mi-a cerut să pregătesc un pacient dement și anemic pentru colonoscopie. De parcă o tumoră în plus sau în minus îl făcea mai puțin dement și îi permitea să se bucure mai mult de viață.        Am stat 6 zile pe cardiologie unde am muncit cât într-o lună și nu am învățat mai nimic, poate doar cum să scriu bilete de externare cu viteză maximă. Iar sesiunea zilnică de vreo oră de interpretat EKG-uri de lungă durată era singurul moment de relaxare. Am văzut pentru prima oară cum arată un om la 300 kg. Seamănă izbitor cu o balenă eșuată. Încă nu înțeleg cum se poate ajunge la asemenea dimensiuni monstruoase.        Highlight-ul în...